Nu am mai scris de multisor. Nu stiu de ce....poate nu am simtit nevoia, poate nu stiam nici eu ce sa scriu... Dar daca va era dor de mine, here I am...safe and sound...and in love...I think....
Acum, in noaptea asta, facem 4 luni de cand suntem impreuna...si pot sa spun ca au fost 4 luni minunate, in care m-am simtit mai protejata, alintata, mai iubita ca niciodata. Si...sunt fericita. Sunt mici lucruri care pentru mine conteaza enorm, mici lucruri prin care imi arata ca...sunt imporanta...si contez... Si e mereu acolo langa mine cand am nevoie si stie sa ma faca sa zambesc... Sunt momente cand nici nu-mi vine sa cred ca e real...ca dupa atata timp...acum suntem impreuna, fericiti...si ca ma poate face sa simt asa ceva....
Da...il iubesc...pentru ca ma gandesc mereu la el, ca as vrea sa fiu langa el in orice moment, pentru ca ma simt atat de bine la el in brate, pentru ca imi place sa ma trezesc dimineata si sa ma sarute si sa ma stranga tare tare in brate, il iubesc pentru ca...ma gandesc la el si zambesc...
Il iubesc...dar imi e frica sa recunosc cu voce tare....imi e frica sa-i zic...desi sunt momente cand imi vine sa strig in gura mare...ceva ma opreste... Probabil e frica...frica sa nu fiu ranita din nou, frica sa nu cumva sa nu imi fie impartasite sentimentele... Inca am temerile mele, inca mai plang pentru ca imi e teama sa nu sufar din nou...dar...recunosc, in mod public, ca-s indragostita, ca-l iubesc si-s fericita.... Iar asta e un pas mare pentru mine... ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu