Acum trebuie sa recunosc...nu eram noi toti cine stie ce genii... Ca orice copil, aveam impresia ca noi stim mai bine, ca parintii sunt niste balauri si ca mereu exagereaza...ca nu ne uitam destul la desene, ca invatam prea mult...ne bucuram de fiecare zi de vacanta sau greva, pentru ca la scoala cele mai frumoase erau pauzele... Am fost si noi copii...si faceam o groaza de nazbatii... Nu am fost copii model, ne-am suparat parintii, ne-am batut, am ajuns acasa uzi si cu pantalonii rupti dupa o zi de joaca in spatele blocului... Dar...totusi parca lipsesc amitirile cand ne dezbracam, ne pozam si apoi ne postam pozele pe net... Sau grijile care le au azi fetitele de 12 ani: "oare am ramas insarcinata?"... Nu...acum nu sunt rea...aveam si noi problemele noastre la varsta aceea...de exmplu ca se apropiau tezele, parintii ne puneau sa invatam si la televizor dadeau noi episoade din Scooby Doo...si nu stiam cum sa facem sa le vedem...
Ma sperie...sincer ma sperie copiii din ziua de azi... Vor sa devina adulti cat mai devreme... Si nu-si dau seama...ca fiecare varsta are frumusetile lor... Eu cand ma gandesc la copilarie...imi amintesc de Sailor Moon...Strumfii....Captain Planet...campionatele de sarit corada, elastic...jocurile de "ratele si vanatorii", "hotii si vardistii" "la perete, la perete stop", "cat e ceasul imparate?"...sucul tec plin de E-uri...oracolele...apa bauta de la centrala din spatele blocului ca nu ne ducem acasa sa nu cumva sa nu ne opreasca parintii in casa...copii care strigau la geam "mama lui Ionel...il lasati pe Ionel afara?"...cum ne jucam de-a magazinul cu frunze pe post de bani si pietricele pe post de bomboane...cum ingrijeam catelusi si pisicute in spatele blocului si fiecare din noi aduceam putina mancare din casa pentru a-i hrani... Tin minte primul fior pe care l-am simtit cand a trecut pe langa mine baiatul de care imi placea...aveam 12 ani...nici nu avea idee cum ma chema...el era mai mare...era a 8a... :) Tin minte primul sarut...s-a intamplat abia la 15 ani... Tin minte ca noi inca roseam cand venea vorba de sex...si mereu schimbam subiectul ca ne era rusine macar sa vorbim despre asa ceva...
Oare copii din ziua de azi...ce-si vor aminti din copilaria lor? Messenger? Hi5? Avorturi la 13 ani? Copii care cresc copii, droguri care distrug vieti, violenta la tot pasul...si o generatie really messed up...
Cineva imi zicea ca depinde de educatia de acasa... Da, desigur...conteaza mult parintii...sa isi educe copiii, sa le ofere cei 7 ani de acasa...sa fie alaturi de ei. Dar imi pare din ce in ce mai greu sa fii un copil normal in ziua de azi... Cand toti vorbesc despre Naruto si Pokemon, este greu ca al tau copil sa povesteasca despre lumea Disney si Strumfita sau Sailor Moon... Cand toti copiii stau pe mess, cu cine sa mai joace copilul tau sotron afara? Daca toti se duc in discoteca, crezi ca va ramane cineva cu el sa se joace de-a v-ati ascunselea?
Iar cand prietenele fetei tale de 12 ani vor vorbi toate de experienta lor sexuala, crezi ca o vor asculta pe fiica ta povestind despre ce casuta frumoasa a gasit pentru papusica ei Barbie?
Cat de matur si profund poate gandi un copil? Esti sigur ca vei gasi modalitatile sa-i explici ca este ok sa fie un..."ciudat"...sa isi pozeze papusile in timp ce prietenele ei se pozeaza goale si "au commenturi"? Ai incredere ca mintea ei de copil va vedea ce e bine si ce nu? Oare va prefera sa fie looser-ul clasei, decat sa mearga cu turma?
Esti sigur ca baiatul tau va fi fericit sa se joace singur cu masinutile lui, in timp ce toti prietenii lui fumeaza iarba la colt de strada? Si se bat...si se "distreaza"? Esti 100% sigur ca un copil va intelege de ce e mai bine pentru el sa fie un tocilar, un ciudat, bataia de joc a clasei, decat sa-i urmeze pe ceilalti si sa faca parte din "cei cool"?
Eu inca am indoieli...
Ma sperie cand vad fetite de 12-13 ani pozandu-se goale sau semi-goale si punandu-si pozele pe Hi5 ca sa atraga cat mai multe comment-uri si barbati. Ma sperie fetitele de 14 ani care se simt fericite atunci cand unul de 25 de ani intra in vorba cu ele... Ma sperie ca ma simt invechita...si totusi...stiu ca am dreptate... Stiu ca acei copii merita o copilarie...merita sa aiba si ei niste amintiri frumoase, sa se bucure de varsta lor, de lipsa grijilor... Merita sa se bucure de frumusetea specifica fiecarei varste....si sa nu sara peste etape... Si nu reusesc sa le explic asta...pentru ca orice imi vine imi minte imi suna a povata de la bunici... Si am de abia 23 de ani... Dar nu-i inteleg...si nu ma inteleg...asa ca ma sperie...
Eu am ramas un copil...inca sunt extrem de copilaroasa...si-mi place sa ma uit la desene, sa ma dau in leagane, sa tip, sa ma bucur de viata... But I can't relate to them... Ma dau in leagan si vad fetite de 14 ani, in fustite scurte, care se uita la mine ca la o ciudata...si in drum spre discoteca spun in treacat, cu fitele specifice, ca ele nu mai au 10 ani sa se dea in leagane... Eu ma bucur ca par mult mai tanara, ele incearca din rasputeri sa se imbatraneasca, sa para mai mari, mai mature... Parca traim in doua lumi paralele...
Asa ca imi e frica...de copii, de generatia de azi, de voi toti care va credeti mai destepti si mai tari...de voi care refuzati sa mai fiti copiii si va grabiti sa intrati intr-o lume pe care nu o cunoasteti si nu ii stiti regulile. Nu am inteles niciodata cUm pUt3tZ1 s@ sCrIeTZ1 1N h@lUl @St@, cand eu ma chinui cu orele sa inteleg ce vreti sa spuneti. Si credeti-ma...am stat si eu destul timp pe Mirc...si foloseam prescurtari... Dar diferenta era ca...la noi prescurtarile ne ajutau sa scriem mai repede...si lumea intelegea ce aveam noi de spus. La voi...va ia de 3 ori mai mult timp numai sa schimbati intre litere mari si litere mici...apoi inca pe atat sa descifrezi mesajul codat. Si nu...nu va face deloc mai "cool"...it's just STUPID... A...da...si cratima...e pusa acolo cu un scop...nu pari mai destept daca uiti sa o pui, cu atat mai putin daca o folosesti aiurea..."imi place" nu se va scrie nicidata "i-mi place" oricat de "cool" ar parea... Si tot dovada de prostie sunt si pozele in chiloti, pozatul si publicatul sanilor, a fundului, descrierile cu versuri din manele...si tot ce credeti voi ca e la moda...
Credeti-ma....pe vremea mea...noi, copiii, eram mai fericiti...
P.S. Pentru melancolici, recomand:
http://www.latrecut.ro/P.P.S. Demisionez si eu:
Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
“Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!
