To love or not to love...

Motto:

"I believe that everything happens for a reason. People change so that you can learn to let go, things go wrong so that you appreciate them when they're right, you believe lies so you eventually learn to trust no one but yourself and sometimes good things fall apart so better things can fall together"

Marilyn Monroe

Not to love...
Atunci cand iubesti...iti pui sufletul pe tava, devii vulnerabil... Iti pui toate visele si sperantele intr-o singura persoana, ajungi sa ai incredere oarba in ea...si intr-un final risti sa fii ranit, mintit si sa vezi cum intreaga lume ti se prabusete la picioare... Iar apoi, intr-un final, trebuie sa te ridici si sa iti continui viata... Dar de cate dezamagiri ai nevoie ca sa zici "no more"? Ca sa renunti? Ca sa iti fie frica sa mai ai vreodata incredere in o alta persoana? Cand teama si durerea devin prea mari?

To love...
Si totusi... Ar putea cineva sa-ti dea vreodata siguranta ca vei trai acel "happily ever after"? Poate vedea cineva ce se va intampla in viitor? Ai putea sti cand iei o decizie buna sau nu? Poti trai cu aceasta teama pentru restul vietii fara sa ajungi sa te intrebi "what if..."?
Eu cred ca nu.... Nimeni nu-ti va garanta niciodata ca iubirea va ramane forever...ca veti ajunge niste batranei draguti care se plimba de mana indragostiti prin parc... Nimeni nu stie ce se va intampla maine... Nici macar pentru tine insuti nu poti baga mana in foc...
Ceea ce conteaza e prezentul...si ziua de azi. Conteaza ceea ce simti, si fercirea...si ceea ce poate fi... Poate cateodata merita sa risti....cateodata trebuie sa pariezi pe iubire, pe viata, pe cei din jur... Some you win, some you lose...nu ai de unde sa stii inainte. Dar poate ca atunci ca vei face pariul castigator...vei simti ca a meritat jocul.... I need to believe that...

In ultimul timp, se da o lupta in mine... Nu stiu daca sa imi ascult mintea sau inima...nu stiu daca sa risc sau sa "play it safe". Imi e frica, si plang, si ma consum...ca apoi sa simt ca plutesc si sa rad... Ultimile zile au fost ca un roller coaster...lots of ups and dows... Au fost zile cand nu stiam ca simt, ce vreau...si altele cand totul mi se parea atat de clar incat ma speria...
I think i'm falling in love... Si asta ma sperie... Ma sperie gandul ca sunt din nou vulnerabila, ca pot sa fiu ranita din nou, ca as putea suferi inca o data... Mi-e frica de iubire, de suferinta, de minciuna...de mine si de el... Dar atunci il vad....il sarut...si simt ca...totul va fi ok. Everything seems so right, so sweet, so natural... Ma strange in brate si simt ca...inima imi iese din piept... Imi vine sa strig, sa tip, sa imi strig sentimentele...dar apoi mi-e frica...intru in panica si...cuvintele nu-mi mai ies pe gura... Nici macar atunci cand sunt singura...nu pot sa o recunosc... Incerc sa ma mint singura, sa ma ascund...just buy some time... Mi-e frica poate ca atunci cand o voi spune cu voce tare, chiar daca nu aude nimeni, va deveni prea real ca sa o mai pot ascunde...
How do I do it? How do I learn to trust again? How do I learn to love again? Cum scap de teama care nu ma lasa cateodata nici sa respir? Cum ii marturisesc lui temerile mele? Si pentru ce? Oricum...there is nothing he could say to make it ok....because love has no guarantees. Ce ar putea sa-mi spuna? Sa-mi promita? Ca o sa ma iubeasca forever? Ca o sa fim impreuna mereu? De unde ar putea sti asta? So why say it?
Ce ar trebui sa fac? What's the right thing to do? How do I learn to love and trust again? How do I win the bet?
Vreau sa iubesc...