Animals are better than humans

Un botic rece si umed...si un suflet cald...

Mereu am considerat ca animalele sunt mult mai bune decat noi, oamenii... Ele sunt lipsite de rautate...pe ele te poti baza mereu... Chair si cele mai fioroase dintre animale...chiar si ele au un suflet bun. Poate sunt manate de instinctul de supravietuire, sau de foame, sau reactioneaza de frica...dar in nici un moment nu ar face rau cuiva...just because. Despre cati dintre oameni putem spune asta? Cati nu isi ranesc semenii...doar ca sa se simta ei bine si importanti...or just for fun? Cati nu ranesc animalele desi saracele nu le-a facut absolut nici un rau...si tot ce au vrut...a fost un strop de atentie...

Imi este frica de caini. O frica ce de acum a devenit fobie... Si totusi nu urasc cainii...din contra, ii iubesc... Mi s-a intamplat sa merg pe strada, sa vad un catelus schiop si....sa imi dea lacrimile... De ce nu are nimeni grija de el? De ce nu il ingrijeste nimeni, nu-l mangaie, nu-l iubeste? Sunt sigura ca ar avea atata iubire de oferit...
Chiar si cainii care latra si musca... Nu-i condamn...pentru ca stiu ca tot oamenii i-au facut sa se inraiasca. Oamenii care i-au batut, i-au maltratat....pana au ajuns se se teama de toti....si ei reactioneaza...de frica...se apara...
V-ati gandit vreodata ce o fi in capusorul lor? Cata durere? Ne cer atat de mult? Putina atentie, o privire calda....si atata tot. De ce ii rasplatim cu violenta? Pana la urma...care-i animalul dintre noi?

In poza e cainele de care aveam noi grija la serviciu, inainte sa ne mutam... O catelusa extraordinar de frumoasa... La inceput nici nu ne puteam apropia de ea...imediat fugea. Apoi am inceput sa-i dam mancare...incet incet incercam sa o mangaiem...dar dupa 1 secunda fugea...ii era frica... Cine a batut-o atat de tare? Un caine care nu ar musca niciodata... Cand ma vedea ca vin la munca...fugea si sarea pe mine...de fericire... Se intorcea cu burtica in sus si se lasa mangaiata... Cine a putut bate un caine atat de bland si frumos? Nu cere mult...doar putina afectiune... Si in momentul in care noi i-am dat-o...se citea fericirea in ochisorii ei candva tristi...
E un caine minunat...as fi vrut sa am posibilitatea sa-l iau acasa...imi e atat de draga. Si acum de fiecare data cand ajung prin zona, ma duc sa vad daca nu mai e pe acolo...dar am inteles ca a gasit in alta parte pe cineva care are grija de ea...si-i da mancare... Ma bucur ca este bine...
Cat devotament....doar pentru ca i-am dat putina mancare si o mangaiere... Mergea cu mine cand ma duceam la pet-shop...si astepta cuminte in fata usii...si apoi inapoi "acasa". Ar fi mers cu mine si cand ma duceam home....dar nu o lasam eu, ca-mi era frica sa nu o calce vreo masina...si pana la urma ala era locul ei...si acolo ii era bine...si nu voiam sa se piarda pe drum pe undeva. Pentru ca ii era frica... Nu lasa nici un om sa se apropie de ea....fugea... Doar eu si cateodata colegii mei...pe noi ne stia...pe noi ne accepta. Dar chiar si asa...manca si apoi se uita la noi...sa vada, nu cumva o batem? :( Cine a putut sa-i faca atata rau unui caine atat de bland si frumos?
Si dupa toata bataia pe care sigur a luat-o....putea sa se inraiasca....sa muste oamenii...sa se razbune. Dar ea prefera sa fuga...sa nu se mai apropie de oameni... E mai buna decat noi... Nu stie ce-i aia razbunare....nu poarta ranchiuna...
Am avea atatea de invatat de la animale....

Heart of a lioness

Nu stiu daca ati vazut emisiunea...dar pe mine m-a impresionat extrem de mult... O leoaica a adoptat un pui de antilopa. Si desi antilopele erau masa preferata a leilor in acea zona....leoaica a avut grija 2 saptamani de micul pui.




Nu se ducea la vanat...ca sa aiba grija de pui...sa nu-l lase singur si neprotejat. Pana cand risca sa moara ea insasi de foame....si tot la siguranta micului pui se gandea. Chiar si moarta de foame....vedea in pui nu o prada, ci un copilas care avea nevoie de protectie. Timp de 2 saptamani nu mancase nimic...
Din pacate sfarsitul nu a fost tocmai fericit.... Leoaica a pierdut din vedere puiul de antilopa pentru o secunda...iar un alt leu l-a omoarat. Leoaica, prea slabita ca sa se lupte cu un mascul in putere, priveste ingrozita cum leul mananca puiul. Si reactioneaza exact cum ar reactiona o mama leoiaca la pierderea puiul ei....privirea ei e sfasietoare...durerea i se citeste in ochi...
A doua zi leoaica mananca pentru prima data dupa 16 zile...

Weird, True and Freaky / Lion Adopts Antelope: http://www.youtube.com/watch?v=BSJYIEk5n6o

Un om ar fi capabil de asa ceva? Sa riste sa moara de foame...doar ca sa protejeze un copil...care nu e nici a lui....sau ceva care legea naturala spune ca este de mancat, nu de ingrijit... Cata dragoste poate incapea in "the heart of a lioness"? De cata iubire si devotament sunt capabile animalele?
Noi nici nu realizam...nu ne dam seama... Ne consideram superiori...la varful piramidei...noi, fiintele superioare.... Dar daca ne oprim un moment si privim in jurul nostru...am realiza ca am avea atat de multe de invatat de la animale...
Oamenii sunt rai, egoisti, invidiosi... O lume perfecta ar fi cea in care oamenii ar semana mai mult cu animalele...
Iubiti animalele, protejati-le....ele sunt ce avem mai bun si mai frumos pe lume...