Thoughts of a baby...

Cand realitatea te doboara...

2011-11-16T00:16:00.001+02:00

Nu stiu de voi...dar eu trec in fiecare dimineata, in drum spre munca, pe langa o doamna, care aproape in fiecare zi, pe frig, canicula, ploaie, sta la iesirea metroului de la Pipera, cu un articol de ziar in mana.
Nu zice nimic, nu cere nimic...multi trec pe langa ea si o ignora... Mie mi se rupe sufletul zilnic...
Mi se rupe sufletul pentru ca stiu ca nu am posibilitatea sa o ajut. Mi se rupe sufletul ca ma gandesc si la bunica mea, care a cazut victima aceleiasi boli. Mi se rupe sufletul ca aceasta boala e din ce in ce mai raspandita...Mi se rupe sufletul ca trecem pe langa, fara macar o alinare, o vorba buna...desi cel mai mult bine i-ar face acei bani de care are nevoie. mi se rupe sufletul ca nu ar trebui sa se intample asa ceva...ca banii nu ar trebui sa stea in calea...vietii. Si mi se rupe sufletul de...neputinta...si de suparare ca sunt sigura ca sunt oameni care sigur ar putea face o diferenta si aleg sa nu o faca.
Si mi se strange inima si-n zilele cand nu o vad acolo pentru ca...ma gandesc la ce e mai rau...

Nu militez pentru nimic...nu cer nimic...doar voiam sa imi impartasesc aceasta...neputinta...si indignare...si apasare pe suflet... Pentru ca nu mi se pare drept... Pentru ca nu este singurul caz...si...este extrem de trist...si nu e corect...

Pentru cei interesati aveti aici articolul: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/cancer-operatie-62000-euro-344591.html

Iar cei doritori sa ii oferiti o vorba buna macar...o gasiti in fiecare dimineata la metrou la Pipera...

Pentru ca nimeni dintre noi nu merita o asemena soarta...

P.S. Comentariile la articol m-au scandalizat cel mai mult...

"Imi pare rau pentru ea dar pana la urma la toti ne vine randul. Daca asi putea sa ajut cu siguranta asi ajuta un tanar sau un copil. La varsta dumneaei ar trebui sa se impace cu ideea." Trecem peste faptul ca persoana respectiva ar trebui sa repete clasele primare si sa se mai imprieteneasca putin cu gramatica.... Daca ar fi vorba de mama ta, la fel ai judeca? Sau cum i-ai raspunde unui asemena individ care ti-ar da expliatia asta? Just saying...

Declaratie de dragoste

2011-09-11T18:48:00.000+03:00

Cautand pe net, am dat de un site care-l facusem mai de mult, pe vremea Mircului... Haha...da..fac parte din generatia asl pls-ului... De fapt not really, dar imi petreceam pe atunci destul de mult timp pe Mirc, alaturi de prietenii mei...ba chiar am creat si un canal al nostru (satula fiind de asl pls-uri).
Bun...si uitandu-ma pe site...minunandu-ma cat de mica si prostuta eram pe vremeuri (intre timp am mai crescut.. ), am gasit ceva frumos...
Nu e scris de mine, nu-mi asum creditul decat de a-l publica in continuare, pentru ca si atunci si acum, cred ca este una din cele mai frumoase si cele mai triste declaratii de dragoste pe care le-am auzit...ever.
Deci cand aveti putin timp la dispozitie...eu zic ca merita sa cititi. Mie inca mi se face piele de gaina de fiecare data cand o citesc...

Enjoy...

O poveste despre sentimente contradictorii,despre dragoste si ura,dorinta si iubire, adevar si minciuna...realitate si vis...Povestea isi are originea in viata lui Gianni din ultimii 4 ani...

Pentru tine din singuratatea mea...

Sa-ti spun cum te iubesc? Te iubesc cu durere. Te iubesc mai ales de departe. Te iubesc in neliniste. Te iubesc in fiecare secunda. Nu exista nimic sa ma linisteasca. Iau filme, beau, fug, ard, alerg si tu iesi deasupra cu nonsalanta mereu. Viata mea fara tine este un sir infinit de fraze: prima este o intrebare, restul sunt ghilimelele. Si atunci vreau sa-ti dau telefon macar, dar stiu ca nu te voi gasi. Sau nu te voi gasi singura. Sau nu voi nimeri ceasul prielnic in care sa-ti simt in voce bratele incolacindu-se in jurul gatului meu. Viata mea, draga mea, imi amintesc de nebunul care dansa de unul singur in discotecile latine... Era curat, tolerat si singur. Am trecut de faza in care credeam ca alte femei ma pot alina. Nimeni nu sopteste asa de dulce ca tine, nimeni nu promite fara vorbe ca tine. Te iubesc pentru ca te-am avut (real, imaginar, ideal), dar prea putin. Nu am dansat inca merengue-ul vietii noastre. Te-am avut intr-o promisiune, intr-o vorba pe care am pus-o la geam, te-am avut o secunda sau doar un an, cui si pe cine judeca timpul?? Singurul lucru este ca nu esti acum langa mine si asta arde groaznic. Vorbesc singur, zambesc femeilor ce seamana cu tine... Iubire, cat crezi ca voi rezista asa??? Imi amintesc de un fost fumator lasandu-se de fumat care spunea ca nimic, nimic in lume nu-l poate linisti. Te iubesc asa de singur si de disperat. Stii??? Undeva in spate exista un mare zid. Stim toti de el si cumva ne sprijinim noaptea de el. Este acela dincolo de perna si de perete. Dar eu te iubesc, intelegi??? Oh,intelegi... Iti vanez zambetul la fiecare colt. Iti respir aerul, iti privesc fotografia fascinat. Parul tau mai ales. Te rog, fa-l roscat astazi! Te iubesc total si definitiv. Stii, nu este numai nebunia care imi ocupa noaptea visand cum te iubesc si cum te tin langa mine, este ceva deasupra, uneori apare mai definitiv dimineata; este gustul tau necunoscut in gura mea. Ma gandesc la el adeseori, dar nici asta nu ma ajuta sama linistesc. Te iubesc. Te iubesc, Doamne, dimineata cand ies la plimbare sau deschid fereastra... Te iubesc cand vad ceata si tremur sa ti-o trimit. Te iubesc nebuneste cand ma retrag la mine si sunt incapabil sa-ti scriu. Te iubesc la amiaza cand zambesc politicos celor cu care iau masa. Te visez si te iubesc in ochii tuturor celor care ma asculta vorbind. La ce sa-ti scriu??? Am adunat muzica pentru tine, versuri si cuvinte ce abia ating conturul buzelor, frunze din toate colturile lumii in care am umblat...hartii,hartii scrise,scrise... Nu pot sa ti le trimit, nu stiu de ce. Te iubesc dureros la fiecare intersectie. Oh, nu, nu te compar. Tu esti ceea ce vine fara voia mea, fara control, fara sa o cer. Visez ca te tin in brate, suntem in picioare si tu imi spui ca ma iubesti. Imi spui ca ma iubesti definitiv; atunci abia pot sa ma linistesc si pot sa adorm.
Nu ti-am facut niciodata o declaratie...
"Iubito, tie ma adresez. Ma inchin din suflet si te sarut cu dor. Prima dragoste, primele atingeri, primele soapte de amor, sarutari, imbratisari necontenite. Pe toate mi le-ai daruit tu, din prima clipa cand am gustat fericirea de a trai. Tu esti fata care ma acopera de ploaie, ma acopera de furtuna, ma luminezi cand e noapte, ma incalzesti cu vorba ta cand sunt infrigurat. Si daca destinul va voi sa ne uneasca, oricat de scurte ar fi clipele traite impreuna, candela vesniciei va arde mereu in asteptarea ta. Deschide ochii si lasa-i sa sclipeasca sa ma vad in oglinda lor; vreau sa adorm in bratele tale, sa-ti simt suflarea calda, sa te stiu aproape, sa-ti ating buzele poznase. Am nevoie de tine, esti atat de aproape de inima mea; inspira-mi tandrete si farmec cum o faci de obicei. Sunt intr-adevar fericit ca te iubesc, te iubesc fara nici o umbra de indoiala si cu o pasiune nebuna. Iti multumesc pentru dragostea ce mi-ai daruit-o si grija ce mi-o porti in inima ta. Ma doare sufletul cand stiu cat de departe ai sa fii de mine, caci ranile de asteptare lunga ma chinuie amarnic. Oricat de greu mi-ar fi fara tine,imi este de ajuns sa ma gandesc la tine ca sa mi se lumineze sufletul si sa mi se limpezeasca cugetul,uitand necazurile vietii. Ma alina gandul ca oricat de departe ai fi de mine,stiu ca ma iubesti. De-as fi o pasare, as zbura la fereastra ta si ti-as canta un tril de dor pana vei fi si tu pasare, ca apoi sa zburam in mijlocul codrului, iar acolo sa ne iubim ca doi nebuni neobservati si nestingheriti de nimeni. Pentru mine esti un inger pazitor care vegheaza deasupra mea, pazindu-mi linistea si fericirea de valurile vietii zbuciumate. Toate simturile mele sunt deschise sa te absoarba, caci sufletul meu e daruit tie, viata mea iti apartine, iar fara tine ea nu mai are nici un rost. Simt nevoia sa te cuprind, sa te sarut, sa iti spun cat imi esti de draga,
Iulia..."

Iti multumesc pentru ca existi
In mine si-n sufletul meu
Iti multumesc pentru ca existi
Traiesti si iubesti.
Iti multumesc pentru ca existi
Cu zambetul si ochii tai
Iti multumesc pentru ca existi
Si tristetea din mine o ridici.
Iti multumesc pentru ca existi
Adu-ti aminte ca te iubesc Adu-ti aminte de mine Si sa nu-ti para rau C-ai ajuns sa ma iubesti. Adu-ti aminte de ploaie Adu-ti aminte de noi Adu-ti aminte de vraja In care traiam amandoi...

Sa-ti spun "Te iubesc" mi-e frica...mi-e frica ca doare...De mult nu mai stiu, liniste. De mult am uitat, de mult nu mai regasesc drumul spre fericire. Zadarnic caut in orizonturi pana ma dor ochii in zare, stand la marginea albastrelor ape nelinistite, in amurg. Zadarnic imi inalt ruga catre copaci: nici fosnetul lor nu mi te poate aduce ca odinioara, cand era de ajuns sa te chem in gand ca sa vii... Zandarnic strig cu glas de primavara tanara sau de toamna obosita... Nu mai vine, nu mai revine... M-a lasat singur cu fiorii tremuratori ai amurgurilor infioratoare. Mi-e dor de ea, liniste, mi-e dor cumplit de ea in vara asta care-ncepe sa-mi picure in sange tacut ca o soapta de dragoste... O iubesc, liniste...si o astept... Dar pana atunci cand va fi sa vina, acum, ii dedic, liniste, nelinistea mea! ceea ce nu am avut aproape niciodata...

Recunosc ca am avut momente cand m-am gandit foarte serios la moarte. Atat de serios incat m-am speriat de intensitatea dorintei din mine. Dar exista momente cand trebuie sa plangem (sau sa ne planagem de mila) si momente cand trebuie sa ne oprim si sa ne ridicam capul din pamant. Fiecare dintre noi iubim la un moment dat, fiecare dintre noi avem vise care se sfarsesc brusc sau dramatic, dar lucrurile astea chiar trebuie sa ne opreasca? Iubirea e intr-adevar unul dintre lucrurile importante, chiar cel mai important. A-i lua cuiva iubirea/persoana iubita mai ales atunci cand mai e foarte putin pana cand acea iubire s-ar fi implinit e lucrul cel mai rau care i se poate intampla. Mai rau decat atat e doar atunci cand unei mame ii moare copilul. M-au durut si inca ma dor cele intamplate. S-a intamplat in mine o "revolutie" in adevaratul sens al cuvantului, ale carei ecouri nu s-au incheiat inca. Poate ca nu se vor incheia niciodata. Dar chiar sa fiu atat de puternic incat sa vreau sa termin un drum care nu trebuie sa se termine acum?
Am fost invatati sa credem ca gelozia e strans legata de dragoste. "Nu e indragostit care sa nu fie macar putin gelos" se spune. Nimic mai neadevarat. Daca spui ca esti gelos din iubire, spui de fapt ca nu iubesti suficient. Lucrurile sunt foarte clare dupa parerea mea: iubesti cu toata fiinta ta si atunci iubirea e adevarata si durabila, sau nu iubesti. Ti se pare doar ca afectiunea pe care i-o porti cuiva ar fi iubire, dar nu cobori in sufletul tau sa vezi ce se intamla cu adevarat. Cand iubesti, iti pui sufletul in palmele celuilalt fara sa te intrebi ca va face acesta cu el. Ai incredere nemarginita in persoana pe care spui sa o iubesti. Cand iubesti, iti picura miere in cuvinte, pentru ca mereu cauti cuvinte-chiar inventezi unele noi care sa exprime ce simti. Cand iubesti nu ai vise si planuri de viitor diferite de ale persoanei iubite. N-ai putea, pentru ca fiinta ta se simte desavarsita doar alaturi de persoana pe care o iubesti. Nu iubesti numai acea persoana, ii iubesti familia, ii iubesti catelusii, floarea din fereastra. Iubesti totul...pana si raul din ea...
Mi-e foarte greu acum sa vorbesc despre iubirea noastra, pentru ca trebuie sa ma intorc in timp la niste vremuri pe care n-am sa le mai pot atinge. Spun unii ca de fiecare data cand ne indragostim, ni se pare ca e prima data si ca este pentru totdeauna. Si totusi, multe iubiri se sting la fel de repede precum apar. Se spune ca fiecare iubire este speciala. Imi place sa cred ca relatia dintre mine si cea de langa mine a avut cu adevarat ceva special. Sa fi fost felul in care ne-am cunoscut? Felul in care ne vorbeam? Momentele in care ne culegeam unul altuia vorbele de pe buze de parca ne-am fi ghicit gandurile? Poate ca n-am sa stiu niciodata; poate ca nici nu e important sa stiu raspunsul. In mod sigur, important era ceea ce simteam unul pentru celalat in fiecare moment. Inca mai e important, pentru ca ma "hranesc" cu toate gandurile noastre, cu toate sentimentele care ne uneau, cu toate lucrurile pe care ni le doream. Si ne doream atat de mult sa fim impreuna, atat de mult incat nimic altceva nu mai conta. Aveam momente in care eram atat de increzatori in noi si in iubirea noatra: pe noi nu ne putea desparti nimeni si nimic, desi au fost destui care au incercat. Ne doream sa fim impreuna si sa avem o viata frumoasa, sa imbatranim impreuna si sa ne bucuram de copii nostri. Ne-am promis -pentru ca asa ne dictau sufletele- ca nu ne va desparti nimic si ca vom fi impreuna pana la moarte. Dar n-am stiut, n-am vrut sa intelegem si sa acceptam ca moartea nu se petrece atunci cand vrem noi. E adevarat, doar moartea a reusit sa ne desparta... De ce n-am reusit sa implinim aceasta iubire, nu stiu. De ce a trebuit ca o iubire atat de mare sa aduca durere cand noi speram sa aduca doar bucurie,nu stiu... Ce stiu cu siguranta e ca am iubit-o ca pe nimeni altcineva. Am iubit-o mai mult decat pe toti ceilalti oameni importanti din viata mea laolalta. Puteau sa ma paraseasca toti, puteau sa ma faca sa sufar...daca eram eu insumi, nimic altceva nu mai conta... Ea era tot ce-mi trebuia si fara sa-mi dau seama, fara sa ma gandesc prea mult la asta, cred ca am fost un om fericit. Au fost momente cand am simtit ca am aripi sa zbor oriunde doresc, ca am puterea sa ma ridic pana acolo unde mi-as dori. Toata puterea asta venea din dragostea ce ne unea. Ea imi aducea echilibrul si linistea interioara dupa care tanjisem atat. Ea era bucuria mea, fara ea nu mai pot zambi asa cum o faceam. Observ lucrurile in jurul meu si parca sunt strain de toate, parca nu mai apartin acestei lumi si parca nimic altceva nu mai conteaza. Nu-mi pot stapani lacrimile, pentru ca imi dau seama ca lucrurile n-or sa mai fie cum au fost pana acum. Aveam atata nevoie de ea-si am, acum poate mai mult ca niciodata -simpla ei prezenta imi spunea ca totul e OK. Ea avea mereu o vorba buna pentru mine, chiar si atunci cand eram obosit si nervos. Stia sa citeasca in mine si spunea ceea ce-mi doream ca sa pot gasi puterea de a merge mai departe. Acum, nu mi-a mai ramas decat sa caut aceasta putere in mine. Daca am s-o gasesc nu stiu, dar ma straduiesc. Degeaba sunt in jurul meu cativa oameni minunati care ma inteleg si incearac sa ma ajute. Degeaba cred uneori ca momentele grele au trecut. Momentele in care imi simt sufletul sec or sa revina mereu, atata vreme cat nu sunt cu tine. Degeaba plang, pentru ca durerea nu trece, doar se transforma. Nu mai e durerea disperata de la inceput care ma facea sa urlu, e una profunda, care coboara cu fiecare zi in cele mai adanci cotloane ale sufletului. Durerea asta ma face sa nu pot zambi, iar atunci cand totusi se intampla, ma simt vinovat ca am facut-o. "Cum ma sa zambesc fara tine???" imi spun si iarasi se intorc toate in mine, si iarasi iese la suprafata durerea. As vrea sa pot sa scriu tot ce simt, dar nu pot. Nu pot pentru ca nu am cuvinte care sa defineasca ceea ce simt. Dar ce conteaza ca nu pot exprima acum ce simt? Tu stii ce e in sulfetul meu, ai stiut mereu. Ai fost singura care ai stiut. Te iubesc,pui...

Am iubit mereu, dar acum mai mult decat oricand. Acum imi dau seama ce am pierdut. Ani la rand mi-a fost teama ca am sa pierd iubirea pura ce o am in mine. Nu, nu ma gandeam ca moartea ne va desparti. Ma gandeam ca poate vreo cauza lumeasca sa se aseze intre mine si ea. Si ma luptam cu mine, sa fiu mereu mai bun, sa simt ca o merit. Ma luptam si cu cei care nu ne intelegeau. Ma luptam si cu mine, ca sa nu pierd din nou. Nu mi-am imaginat cum va fi viata mea fara o ea. Am crezut mereu ca voi imbatrani impreuna alaturi de ea. Iar acum, unul dintre lucrurile cu adevarat dureroase, este tocmai sa-mi traiesc viatza fara acea "ea". Acum cateva luni nu aveam puterea nici macar sa-mi imaginez toate astea. Iar acum trebuie sa traiesc fara iubire. Sper doar, ca acolo unde este ea, sa vada ca n-am renuntat. N-am renuntat la iubirea care ma tine legat. N-am sa renunt niciodata, pentru ca ar insemna sa renunt la mine si la ceea ce-mi doresc din sulfet. N-am renuntat la visele mele. Si crede-ma, ma adun cu greu sa continuu ce am inceput de unu` singur. Nu stiu daca lacrimele ajuta, dar daca as sti ca se va petrece ca-n poveste, as plange ani in sir. Iarta-ma,nu stiu daca sunt suficient de puternic sa spun ca as face orice ca sa fiu iar ca la-nceout dar... Mi-am dorit zile in sir sa mor, ca sa ajung la ea si apoi m-am speriat de moarte. Mi-as dori sa fiu mai puternic, dar in acest moment nu sunt decat un om care plange de fiecare data cand ceva ii aminteste de iubire,de dragoste si de... Nu pentru sa as uita vreo clipa ca trebuie sa iubesc, ci pentru ca amintirile ma pocnesc uneori pana imi iau glasul. Si sunt atatea lucruri care imi amintesc de dragoste si de incredere si de... Mi-e teama de momentul in care n-am sa mai pot plange. Mi-e teama ca va veni o vreme cand am sa caut disperat ceva care sa-mi redea linistea si n-am sa-l gasesc. Ce se va intampla cu mine atunci? De unde o sa iau atunci puterea de a merge inainte? Cateodata traiesti in mine atat de intens incat ma sperii. Alteori ma simt atat de departe de lume. Ce sa fac sa pastrez mereu alaturi de mine aceasta iubire care am primit-o cadou? Sa ma rog? Sa ma rog Ei, pentru ca Ea a fost Dumnezeul meu. Am crezut in ea, mai mult decat am crezut in mine. Si totusi i-am aratat asta atat de putin. Niciodata nu ne dam seama care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru viata noastra. Doar cand pierdem acel ceva. De ce a trebuit sa moara iubirea in mine, ca sa-mi dau seama ca am iubit-o ca pe nimeni altcineva? As avea atat de mult de spus despre ea si totusi, atunci cand m-asez in fata calculatorului ca sa scriu, navalesc amintirle. Si atunci "privesc" inapoi la un timp al fericirii mele. Cine a spus ca "cea mai mare nefericire este amintirea fericirii" a spus un adevar. Asa simt si eu. Nu pot sa cred ca nu mai este cu mine. A fost mereu alaturi de mine, la bine si la greu, desi nu exista nimic care sa o oblige sa faca asta. Ii multumesc ca a fost mereu cu mine. Ii multumesc ca a existat in lumea asta si ca a petrecut cativa ani alturi de mine. Ii multumesc ca a spus: "cei mai frumosi ani din viata mea au fost cei petrecuti alaturi de tine". Inseamna enorm pentru mine. Daca n-as sti cu siguranta ca macar din cand in cand am reusit sa o fac fericita, as suferi mult acum. Am senzatia ca, nu numai ca a avut grija de mine, dar a avut grija si de amintirile mele. Ele mi-au ramas acum. Si sunt multe. As vrea sa-mi amintesc mereu fiecare moment petrecut impreuna, fiecare zambet, fiecare gluma, fiecare dar pe care ni-l faceam. Mi-e teama, insa, ca va veni vremea cand am sa uit toate aceste lucruri care au format un adevarat lant de zambete pe buzele mele. Dar oricata vereme ar trece,n-am sa uit. Nu pot sa uit, pentru ca este parte din mine, datorita ei sunt ceea ce sunt...ceea ce am ajuns astazi.. "Nu exista dragoste adevarata asa cum este prima iubire" zicea un batran si nu a mintit. Am crezut in iubirea totala, fara limite si fara constrangeri. Am crezut intr-o iubire speciala care-mi va aduce implinirea si familia la care visez de multa vreme. Am visat la o partenera speciala care-mi va aduce implinirea si familia la care visez de multa vreme. Am visat la o partenera care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt, cu calitati si defecte, si pe care s-o iubesc cu toata fiinta mea. Am visat sa am alaturi un om cu care sa impartasesc aceleasi vise si cu care sa construiesc viitorul, alaturi de care sa muncesc cu bucurie si impreuna cu care sa am copii care sa ne implineasca pe amandoi. Si Dumnezeu s-a indurat de visul meu: mi-a dat puterea sa iubesc, cu toata fiinta mea cea mare, atat de mare incat nu exista masura pamanteana care s-o masoare. Mi-a dat tandretea de care aveam nevoie, mi-a dat ca muza a tot ceea ce faceam o femeie careia sa-i spun "Te iubesc". Si am avut-o alaturi ca sa pot invata sa traiesc frumos. Mi-a dat minte ca sa invat, pana nu e prea tarziu, ce este iubirea adevarata. Desi am raspuns la fiecare "mesaj de iubire", simt ca trebuie sa multumesc celor care au fost alaturi de mine in momentele in care nu mai vroiam decat sa mor si eu. La inceput erau doar "mesaje", apoi mi-am dat seama ca omenii astia chiar tineau la acel "EU". Chiar insemnase ceva special pentru ei, nu numai pentru mine. Era o consolare sa vad ca atat de multi oameni au respectat si au iubit pentru ceea ce era acel "EU". Si atunci am inceput sa multumesc fiecaruia in parte si la toti laolalta. Poate ca fara sa-si dea seama facusera ceva important pentru mine: ma ajutasera sa depasesc un moment greu. Ar fi fost cumplit daca ei nu mi-ar fi fost alaturi. Vorbindu-mi de faptul ca trebuie sa-mi traiesc viata, m-au facut sa inteleg ca "EU"-ul meu era o persoana mult mai buna si mai deschisa decat stiusem vreodata. Mereu grabit si ocupat trecusem, fara intentie, pe langa lucruri importante. Fara acesti oameni n-as fi stiut niciodata ce om extraordinar pot fi. Va multumesc la toti - prieteni vechi si noi, cunostinte si romantici de peste tot - va multumesc pentru ajutorul pe care mi l-ati dat, atunci cand aveam mai mare nevoie de el. Am fost unul dintre acei oameni care visa fara incetare. Asadar, nu aveam un singur vis, aveam o multime de vise. Dar cel mai mult ne doream sa fiu fericit impreuna cu EA, sa formam o familie, sa fim fericiti si sa imbatranim alaturi. Nu spun ca totu era perfect, aveam si eu momentele mere de criza, dar stiam mereu sa ma opresc la vreme si sa caut o solutie de rezolvare intr-o problema delicata. De fiecare data vorbeam despre problema pe care o aveam si problema se termina intr-un zambet, intr-o imbratzisare si o vorba dulce. Si totul era ca mai inainte. Probleme pe care le-am avut n-au distrus iubirea ce o purtam, a facut-o mai puternica si mai mult decat atat, m-au imbarbatat mai mult decat eram pana atunci. Acum, insa, nu mai am decat amintirea unui trecut frumos si drgostea pe care vreau s-o pastrez in mine pentru dreptul de a trai viata care mi-a fost data. Imi spuneam deseori cat de mult mi-ar placea sa fac munca pe care o fac altii, de fapt, imi placea creativitatea, dinamismul, calatoriile, imi placea sa invat si sa impart lucrul asta cu ceilalti. Acum, am ramas singur cu toate astea: cu amintirile si visele mele. Sa fiu eu atat de puternic incat sa traiesc de acum pentru prezent si pentru trecut? Ar trebui sa multzumesc cuiva pentru toate astea... Multumesc,Doamne... Multzumesc,pui...!!!

I still got my wish

2011-09-05T23:43:00.000+03:00

Imi mentin entunziasmul de data trecuta cand am scris ca mi-a fost indeplinita dorinta si am gasit my dream job.
Nu zic neaparat ca este the best job ever.... Daaar...eu sunt inca super incantata... si e o maaare diferenta intre job-urile anterioare si acesta.
In primul rand, nu mai aud peste tot colegi care se plang cat de nasol e job-ul, cum abia asteapta sa scape, sa-si gaseasca in alta parte, etc. Da, intr-adevar, se poate si mai bine, but trust me, it coud be a whole lot worse...been there, done that!
Si da, ca orice job, mai sunt si zile nasoale, mai ai si perioade stresante , insa per total e super ok, atmosfera e super relaxanta si colegii sunt foarte de treaba.
Sa va mai zic ca vineri avem si party?
I can't wait!!!!

P.S. Revin la numarul de etaje... Avem 9...deci...am depasit cele 5 minime care le voiam... Yupiii...!!!!

Va pup si va iubesc !!!

Traveling through Romania - Pic heavy

2011-08-07T00:17:00.000+03:00

Cateva poze din calatoria de saptamana trecuta:

First stop: Vulcanii noroiosi

Draguta zona..nu e cine stie ce...dar merge vizitata...

Barajul Siriu - numai bun de poze, zona foarte frumoasa:

Am gasit pe acolo si niste caprite :

Transfagarasan

ziua 1 - ceata

Balea Lac - aceeasi ceata:

Tunelul - trecerea spre partea cealalta a transfagarasanului:

De partea cealalta a transfagarasanului - calm:

Ziua a 2a - inapoi pe transfagarasan:

Balea Lac:

Spre Cascada Balea:

Mult de urcat:

Are we there yet?

Finally, cascada:

Cineva se distra cu parapanta:

Inapoi la Balea Lac - peisaje superbe:

Ziua 3 - Lacul Vidraru:

O mica pauza pe drum:

Si un loc numai bun de poze:

Barajul Vidraru :

Cetatea Poenari:

Castelul Groazei - Bran:

Cetatea Rasnov - pacat ca o parte din curte era inca in renovare:

Pestera Valea Cetatii - Rasnov - superba, merita vizitata:

Am gasit si o pisicuta pe drum

Si...going back home:

A fost o plimbare minunata . Transfagarasanul este superb (daca nu il prinzi printre nori sa nu vezi nimic). Lacul si cascada Balea au niste peisaje superbe (pacat ca pana la cascada se ajunge asa greu...si cand ajungi acolo esti mort de oboseala de nici chef sa te bucuri de cascada nu prea mai ai).

Iar pestera Valea Cetatii este . As mai merge s-o mai vad de vreo 10 ori...

Concluzia: vizitati Romania... Chiar avem ce sa vedem...

Va pup si va iubesc!

I got my wish Happy birthday to me

2011-07-22T17:47:00.003+03:00

Anul acesta am primit cadou de ziua mea putin mai devreme...
Stiti ca ma plangeam acum vreo luna ca vreau si eu un job care sa-mi ofere niste satisfactii? Well...I got my wish.
Sa bifam... firma mare...checked
sediu mare...checked
minim 5 etaje...checked...parca...
cartele si usi incuiatae... checked checked
program ok...checked
salariu decent...checked
posibilitati de avansare...probabil...din cate am auzit e ok..revin cu feedback dupa vreun an-doi...dar pentru moment ii dam un check

Revin cu mai multe detalii...later...

Pana atunci, happy birthday to me...pt maine.
Acum ma duc sa ma balacesc in mare...si mai traziu ma plimb putin pe Transfagarasan. Today I'm happy!!!

I wish...

2011-06-01T21:42:00.000+03:00

De catva timp incoace tot visez sa imi gasesc "my dream job"... Si nu...nu vreau sa fiu direct sefa a 1000 de oameni, cu salariu de 200milioane si program de la 12 la 14 martea si joia. Nu ca ar suna rau , dar inca sunt cu picioarele pe pamant si stiu that it ain't gonna happen... Asa ca prefer sa visez la ceva mai...realizabil...

Deci...my dream job...e intr-o firma mare...sediu mare...impunator... Neaparat macar 5 etaje... Si cu cartele si usi incuiate. Din alea de genul ca daca te duci pana la baie si-ti uiti cartela in birou, schelacai ca un caine pe la usi pana se indura vreun coleg de tine si-ti deschide... Dar mie imi place...

Nu ma intereseaza programul...muncesc cat e nevoie...si invat repede...orice e nevoie sa fac... Bine, nu o sa ascund acum ca nu mi-ar arde sufletelul sa fiu pe la resurse umane, personal, eventual trainer-itza ceva... Dar stiu ca mai am mult pana acolo...si ma multumesc cu orice... chiar si un call-center, caratoare de dosare si punerea lor in ordine alfabetica Important sa fie firma asa cum imi doresc... Ca sunt sigura ca am sa muncesc destul de mult si o sa fiu cea mai buna in ceea ce fac, ca dupa o perioada sa ma observe seful si sa avansez. Ca stiu ca pot...si am potential...

Nu visez la salarii astronomice... Daca imi ajung banii sa traiesc...sa imi permit sa-mi platesc facturile lunare, mancarea si eventual imi mai ramane vreo 2 lei si pentru un mic capriciu pe luna...e perfect pentru mine.

E ziua mea azi... Do I get my wish?

Voi...la ce visati? Ce va doriti?

Maybe...

Deci...what's your wish today?

Vine vacanta... La multi ani, copii!

2011-05-31T23:47:00.000+03:00

Maine e 1 iunie...

La multi ani, copii!

Si toti care se mai simt inca copii... Asa...ca mine... Cei care trec pe langa leagane si tipa entunziasmati "Ne dam utzaaaa!!!" Cele care inca poarta cu mandrie doua codite in cap...like that:
Azi ma uitam la niste copii care veneau de la scoala. Mi-am dat seama ca mai e putin si vine vacanta... Mi-am amintit instantaneu de vremea cand eram si eu la scoala... De ce frumoase mai erau acele ultime saptamani. Poate pline de emotie daca iti lipsea vreo nota pe la o materie si stiai ca desi ceilalti chiuiau fericiti bucurandu-se de vara, pe tine sigur o sa te asculte.. Dar nu mai conta... Inca putin si venea vacanta de vara... 3 luni fara griji..mare, plaja, soare, fara teme, fara teze... Viata...ce mai...
Toate astea le gandeam din biroul meu din dotare...de la munca... Pentru mine nu mai vine vacanta la 15 iunie... Nu mai simt fiorul acela al apropierei vacantei... Cand stii ca te duci la scoala si te uiti la profi cum incheie mediile si stai la o barfa cu colegii...
Si totusi sunt copil...deep inside... Unde mi-e vacanta de vara?!

Because I'm A Girl...

2011-05-22T00:51:00.001+03:00

Daca nu stiti videoclipul, you just have to watch it. Daca il stiti, nu strica sa il revedeti... Atentie insa, it makes me cry everytime I see it....

Kiss - Because I'm A Girl

Si varianta in engleza:

Pierdut primavara, ofer recompensa

2011-05-15T04:00:00.000+03:00

Voua nu vi se pare ca vremea de afara nu se mai potriveste cu ce ne arata calendarul? Ca de la iarna si temperaturi de maxim 5 grade, trecem direct la vara... Imi lipseste primavara, cu vremea ei nici prea prea, nici foarte foarte...cu copaci infloriti...cu bucuria anticiparii verii...
Daca se va continua asa, oare cuvantul "primavara" va mai exista in vocabularul copiilor nostri? Vor mai sti ei ce inseamna cu adevarat?

Scrisoarea unui angajat Raiffeisen

2011-05-11T21:45:00.000+03:00

Raspunsul?

“A ajuns un caz national si ne-a surprins deoarece conducerea sindicatului a avut o discutie cu el si i s-a propus o alta functie, superioara, pentru a obtine un salariu mai mare, dar a refuzat. El vrea un salariu mai mare pe aceeasi functie”, a declarat pentru Conso.ro, Constantin Paraschiv, presedintele Federatiei Sindicatelor din Asigurari si Banci (FSAB). "

Asta e solutia lor? Sa reduca la tacere pe cei care fac galagie? Fie prin "mituire" (adica promovare...gen, te promovam, numai pastreaza tacerea), fie prin concediere, nu? Dar cu restul angajatilor, restul colegilor lui care treiesc din acelasi salariu ce se intampla? Aveti pentru toti functii superioare? Pun pariu ca nu...

“Banca ne-a explicat: nu avem cum sa il platim mai mult la nivelul acestei pozitii. Oricum, am inteles ca este pe niste forumuri, vinde miere, are si stupi de albine”, a precizat presedintele FSAB, incercand sa arate ca angajatul nemultumit are si surse alternative de venit.

Si asta e un lucru rau, nu? Ca mai are si alte surse de venit? Normal, ca altfel, pana in ziua de azi, ii murea copilul de foame. Deci e clar ca mai are si alte surse de venit.... Insa ce se intampla cu cei care nu le au? Si trebuie sa se descurce doar din salariu?

Paraschiv ne-a declarat ca pentru functia pe care este angajat contestatarul, salariul la nivelul intregului sistem bancar este aproximativ acelasi. In aceeasi categorie de venituri reduse se regasesc si casierii, iar opinia publica trebuie sa inteleaga ca salariile mari in banci incep de la functiile de conducere in sus.

No comment!!!

sursa: http://www.conso.ro/economisire-creditare/mitul-salariilor-mari-din-banci-demontat-de-un-angajat-raiffeisen-bank

Sigma Giveaways

2011-05-04T23:56:00.002+03:00

Tin sa va anunt despre doua giveaway-uri ale bunelor mele prietene. Daca doriti sa castigati niste pensule Sigma, care sunt sigura ca va vor fi pe plac, nu exitati sa intrati aici si aici.
Mult succes!!!

Gimy, baiat norocos

2011-05-02T23:34:00.001+03:00

Dupa cum v-am zis, acum cateva zile am fost la expozitia de pisici Sofisticat. In afara de a vedea niste pisici superbe , am avut ocazia sa completez si un chestionar in legatura cu pisicuta mea si dupa cateva zile m-au sunat cei de la Royal Canin sa ma anunte ca am castigat. De fapt, mai de graba Gimy a castigat..
Azi am primit coletul. Yeeeyyy... Este vorba de o punga de 1,5kg de Royal Canin Indoor Mature. Trebuie sa recunosc ca pana acum am incercat doar Indoor-ul singur, dar este o ocazie minunata sa testam si mature-ul si voi reveni cu impresii ale motanelului daca i-a placut.
Pana atunci, va las cu niste poze.

Multumim Royal Canin!

Scene FZ - A place where scene DOES matter

2011-04-18T20:40:00.000+03:00

Din dorinta de mari comunitatea SceneFZ a hotarat ca in perioada 30.04.2011 - 08.05.2011 sa deschida portile pentru noi useri.
In acelasi timp tot pentru a veni in ajutorul userilor SceneFZ a creat 3 noi categorii:
1. TVEps-Ro (RoSubbed)
2. XviD-Ro (RoSubbed)
3. BR-Ro (BluRay-RoSubbed)

Daca ati devenit deja curiosi puteti sa va creati un cont aici: www.scenefz.net

Expozitia Felina SofistiCAT

2011-04-17T21:47:00.001+03:00

Ca orice iubitoare de pisici care se respecta, am fost si eu azi la expo sa vad minunatele pisici
Erau toate superbe si le-as fi luat pe toate acasa daca le-ar fi lasat stapanii (si daca m-ar fi primit cu ele al meu motan din dotare )

Acum va las cu pozele care am reusit ca le fac (nu sunt toate extrem de reusite, dar..i did my best )

♥★ 400 Followers GIVEAWAY! Yay! ^.^ ★♥ From Beauty Shines from Within

2011-04-01T02:17:00.000+03:00

Un nou giveaway pe blog-ul Alexandrei, pentru a sarbatori cei 400 de followers.
Great job, girl! De abia am descoperit blog-ul, insa imi place mult!
Cat despre giveaway...woooww, great prize!!!
Mai multe detalii, aici !

Good luck everybody!

Iubiti si cainii vagabonzi...

2011-03-10T17:28:00.000+02:00

Funny, huh? Eu sa zic asta, care am o fobie de caini...si cand ii vad pe strada nu ma apropii la mai mult de 2 metri de ei...daca se poate traversez pe partea cealalta si fac orice numai sa nu trec pe langa ei...

Da, imi e frica de ei, dar asta nu inseamna ca vreau sa ii omoare in chinuri. Si ca nu imi e mila de ei...

E vina oamenilor ca au ajuns pe strada... Oamenii care i-au aruncat in strada, care nu au grija de ei, oamenii care nu stiu sa-si sterilizeze cainii din curte si apoi cand fac pui ii arunca in strada, sa moara de foame si frig, sa fie batuti de oameni sau sa ajunga caini vagabonzi.

Tot oamenii sunt de vina daca vreun caine este agresiv. Ei nu s-au nascut asa... animalele nu sunt rele din nastere. Ele nu stiu ce-i aia rautate. Ele doar reactioneaza..si invata. Daca toata viata, cainele ala a fost batut si agresat de oameni, ce vreti sa stie? El vede toti oamenii ca pe dusmani, care oricand il poate bate si agresa... Asa ca se apara... Si a cui e vina? Oare nu a oamenilor? Care nu au grija de ei? Care nu stiu sa-i ofere o farama de bunatate? Sau macar sa treaca pe langa el fara sa-l loveasca....pentru ca nu el a cerut sa se nasca si sa ajunga pe strazi.

Ati incercat vreodata sa oferiti putina afectiune acestor caini? Ati vazut recunostinta din ochii lor? Cum apoi va urmeaza si va apara? Pentru un colt de paine, un caine va va fi pieten pe viata...

Si noi vrem sa-i omoram...in chinuri... De ce? Nu se gasesc alte modalitati? Sunt clinici care se ocupa de sterilizarea lor...gratis... Daca strangem fiecare cate 10lei (banii pe un pachet de tigari...nu-i o avere) se vor strange destui bani sa se poata face un adapost si sa poata fi sterilizati acesti caini...sa nu se mai inmulteasca.

O prietena imi zicea ca o alta varianta ar fi sa cerem drept de monta... Sa fie toti obligati sa-si sterlizeze animalul din curte...si daca vor sa aiba pui de la el sa trebuiasca sa plateasca o taxa. Mi se pare super ok... Asa nu o sa mai arunce nimeni puii in strada... Si cainii n-o sa se mai inmulteasca incontrolabil.

Variante sunt... Sunt fundatii care strang fonduri si mancare pentru a-i ajuta. Se organizeaza evenimente, cum este cel despre care am scris ieri ( http://baby6891.blogspot.com/2011/03/save-and-shop-care-and-give-ajutati.html )...variante sunt...dar unora li se pare mai usor sa ii eutanasiem pe toti si gata.

Vorba prietenei mele, atunci sa eutanasiem si criminalii care sunt inchisi pe viata. De ce sa le platim din banii nostri cazarea si masa timp de cativa ani, unora care au omorat, violat si cine stie ce alte fapte au mai facut si care nu vor mai iesi niciodata din inchisoare (din fericire...)?... Prefer sa-i eutanasiem pe ei si sa salvam cainii...macar ei nu ar face un rau cu buna stinta nimanui... Ceea ce nu se poate spune despre oameni...

Sunt de acord ca la noi nu poate functiona ca in alte tari Politia Animalelor. Acolo multi sunt voluntari. La noi, cand iti plang acasa copii de foame, poti sa lucrezi voluntar? Nu avem clinici sponsorizate care sa poata strange toti cainii, nu avem personal voluntar care sa aiba grija de acei caini (si nici bani sa le platim salariile), dar nici nu se incearca o solutionare... Nu exista o varianta miraculoasa, care sa faca in 2 zile sa dispara toti cainii de pe strada, dar exista solutii care in timp pot aduce totusi rezultate. Dar nu se ocupa nimeni de asta. Iar fundatiile care incearca sa se zbata pentru animalele comunitare, par ca se lupta cu morile de vant...

Insa nu vom renunta... Ne vom zbate in continuare, vom continua sa incercam sa facem ceva...cu o conserva, cu 2 boabe...incet incet se aduna...si poate cu timpul vor realiza si cei care au puterea ca...exista solutii...si...se poate...

Save and Shop Care and Give - ajutati animalele fara stapan din Bucuresti

2011-03-09T15:24:00.001+02:00

Save&Shop Care&Give (SSCG) este un proiect de voluntariat, o alta modalitate a unor oameni obisnuiti de a ajuta animalele fara stapan din Bucuresti.
Am scotocit prin sifoniere, cutii si sertare si am gasit multe lucrusoare frumoase, bine intretinute, care nu ne mai folosesc sau poate nu ne mai incap, dar care si-au pastrat farmecul, utilitatea si valoarea.
Spuneti-le chilipiruri, spuneti-le vintage (unora), insa suntem convinsi ca va place ce gasiti in micul nostru boutique.
Nu ezitati sa le cumparati! Uitati-va pe indelete pe blogul nostru, http://saveshopcaregive.wordpress.com si veniti o data pe luna sa ne vizitati expozitia cu vanzare, micul nostru "backyard sale" intr-o locatie centrala din Bucuresti!
Nu doar veti cumpara un lucrusor frumos la un pret imbatabil, ci veti face si o fapta frumoasa si buna! Veti ajuta la salvarea, ingrijirea si adoptia catelusilor si pisicutelor fara stapan din Bucuresti, donand pretul produselor cumparate direct unei organizatii de protectie a animalelor, la alegerea voastra! Iar daca nu sunteti hotarati cui sa donati sau pur si simplu nu ii cunoasteti, este foarte important sa stiti ca la eveniment vor fi prezenti reprezentantii mai multor asociatii pentru protectia animalelor, iar voi hotarati careia dintre ele ii revine donatia. Toate asociatiile sunt alcatuite din oameni care petrec fiecare picatura de timp liber pentru a aduce alinare in viata unor animalute frumoase si inocente, deci pe oricine veti alege, puteti fi siguri ca banii vostri vor ajuta imens.
Si poate, cine stie, descoperiti si voi vreun lucrusor frumos si util prin sifonier si va alaturati noua, la urmatoarea expozitie cu vanzare SSCG !

La multi ani!!!

2011-03-08T17:31:00.001+02:00

La multi ani tuturor femeilor, fetelor si fetitelor! Va doresc tuturor o primavara superba si...multa bucurie in vietile voastre!
Si in final vreau sa-i urez "La multi ani" si mamei mele!

New Giveaway

2011-02-27T11:54:00.000+02:00

Va simtiti norocoase?
Eu ma simt, asa ca am participat la un nou Giveaway pe blogul: pensulesigma.blogspot.com .
Ce se poate castiga?

Un set de 12 pensule Sigma. In mod normal el poate fi comandat folosind adresa de email pensulesigma@gmail.com la 330lei, insa cum eu ma simt norocoasa, sunt sigura ca il voi castiga
Daca si voi sa simtiti la fel de norocoase ca si mine, va astept sa participati si voi...si cine stie...poate poate...

Va pup si va doresc mult succes la toate!

Mos Julie

2010-12-24T12:01:00.000+02:00

Acum cateva zile va anuntam despre minunatul giveaway a lui Julie. Mare a fost surpriza sa aflu ca eu am fost norocoasa care a castigat, si chiar azi, in Ajunul Craciunului, am primit coletul. Mosul a venit la mine...daca am fost fata cuminte.

Deci...pozeee

Dupa cum vedeti, si motanul meu s-a bucurat de produse. Doar erau cu..pisici.
Ce pot sa mai zic in afara ca sunt extreeeem de incantata si nici nu mai zic cat de fericita sunt ca am acum sosetele cu Hello Kitty si portafrdul. Pentru ca eu sunt o mare fana Hello Kitty (si...pisici in general ) deci nu ma putea nimeri mai bine

Love you, Jules!!! Multumesc mult de tot!
Si...sarbatori fericite tuturor!!!

Julie's First Giveaway

2010-12-15T01:48:00.002+02:00

Pentru ca mi se par foarte interesante aceste giveaway-uri si pentru ca trebuie sa le multumim fetelor ca se gandesc la noi si ne dau ocazia sa gastigam niste produse minunate, eu zic ca merita sa scriu despre ele...si sa va dau si voua sansa sa participati in caz ca va intereseaza.
Jules tocmai s-a intors de la Milano si a venit cu o surpriza: primul ei giveaway.
Mai multe detalii puteti gasi aici.
Mult noroc tuturor!

Mya's giveaway

2010-12-04T01:33:00.001+02:00

Mya organizeaza primul ei giveaway la care poti castiga mai multe produse minunate. Eu una sunt foarte entunziasmata de paleta 120E si ar fi cel mai frumos cadou de Craciun daca l-as castiga.
Pentru cine ar mai dori sa participe, mai multe detalii gasiti pe blogul ei. Grabiti-va...mai aveti timp doar pana pe 11 decembrie.
Va doresc tuturor mult noroc si, desigur, sa nu uitam s-o felicitam pe Mya pentru initiativa ei minunata.

Multa bafta!

Let's talk...SUPERNATURAL

2010-10-04T18:25:00.000+03:00

Hello people.

Stiti sau nu, sunt un mare fan al serialului Supernatural, care m-a facut sa ma indragostesc...total si definitiv de...film...si normal si de actori.
Din primul episod m-a atras faptul ca...nu era un serial ca oricare altul. Adica nu puteai spune ca este un serial horror, pentru ca sunt momentele funny, in care Dean sau Sam spunea cate vreo prostioara ce te face sa razi si sa uiti si ca bate Apocalipsa la usa.
Remember?

Chiar si-n cele mai negre momente ale serialului, mai aparea cate o glumita, o fraza spusa cu subinteles, o privire...un "Jerk! Bitch!" care ne scotea din starea aia de tensiune. And that's the beauty of Supernatural.

Supernatural este despre Dean si Sam...cei doi frati pentru care familia e pe primul plan, care sunt in stare sa se duca pana in Iad unul pentru celalalt, care sunt in stare sa se sacrifice pentru a salva lumea. Fratii care au reusit sa supere si demonii si ingerii, i-au pacalit pe Michael si Lucifer si cu o simpla amintire a iubirii si a legaturii ce-i leaga pe cei doi au reusit sa opreasca Apocalipsa si sa-l trimita pe Lucifer inapoi in Iad.

Nu o sa ascund ca sunt "a Dean-girl", il iubesc pe Jensen Ackles (who wouldn't? ), insa in film vreau sa-i vad pe amandoi...pentru ca Supernatual inseamna Sam si Dean...si nu poate exista fara ei doi.

Supernatural este serialul care m-a lasat de multe ori la finalul episodului exclamand "Oh my God!!!" sau "Kripke...you're a genius!"

Insa, din pacate, inceputul sezonului 6 m-a dezamagit putin. In primul rand...se simte lipsa lui Kripke...Sera din pacate nu e la fel de...genius ca el...sau cel putin deocamdata nu a demonstrat-o. Imi lipsesc glumitele care faceau sarea si piperul serialului. Imi lipseste Impala si Dean calling it "baby" (happy happy joy joy...Impala is back...din episdul 2 )
Apoi nu-mi place ca Sera (care a declarat ca este "a Sam-girl") vrea parca sa-l puna mai mult in evidenta pe Sam... A vazut ca la Dean a mers atitudinea de bad-boy, s-a gandit sa incerce sa-l faca si pe Sam asa, iar pe Dean mai soft...in speranta probabil de a creste numarul admiratoarelor lui Sam. Sera, I've got knews for you: il iubim pe Sam pentru ca e mai sensibil, pentru ca el e cel cu "ask first, shoot later", pentru ca el mereu suspina dupa an apple-pie life, cu sotie si copil...pentru ca nici macar sangele de demon nu a fost in stare sa-l transforme in bad guy si sa rupa legatura dintre frati. Why would you ruin that now?
Dean e....the though guy...the bad one, dar intr-o maniera dulce si draguta. E cel care face glume, si se da la fete, si shoot first and ask later...dar intr-o maniera mai soft, fara a fi arogant...si mereu tot ce a facut, s-a gandit intai si la binele lui Sam...si a vrut sa aiba grja de fratele lui no matter what.
De ce ar vrea cineva sa rupa legatura dintre ei? De ce timpul petrecut in Iad (care nu a fost prea lung...de vreme ce Sam a iesit aproape imediat din cusca lui Lucifer) sa-l fi schimbat atat de mult pe Sam? Si Dean a fost in Iad...a fost torturat...si a indurat chinurile Iadului timp de 40 de ani. Si totusi cand s-a intors era plin de remuscari, de regrete, ii era mila pana si de monstrii care ii omora... Iar primul lucru care l-a facut cand s-a intors pe pamant, a fost sa il caute pe Sam sa-i arate ca traieste. Atunci, de ce sa-l schimbe atat de mult Iadul pe Sam? in a bad way? De ce sa-l faca arogant, si nepasator, capabil sa-si lase fratele sa-l plaga degeaba timp de un an, fara sa-l anunte macar ca traieste? Chiar credea ca e fericit in his apple-pie life? Nu-si amintea cat de distrus era el cat timp Dean era in Iad? Nu-si imagina ca exact asa se simte si Dean? Why not end his suffering? I don't like this new Sam. Doesn't suit him...
Pana si Jensen a declarat ca Dean e schimbat..incat saracul aproape ca nici nu mai stie cum sa-l joace sa mai pastreze ceva din vechiul Dean...la care a muncit timp de 5 ani.

Apoi Lisa...I really don't like that girl. L-a vazut pe Dean de 2-3 ori in toata viata ei,la cativa ani distanta, timp in care nu au mai tinut deloc legatura...ultima oara cand l-a vazut fiul ei era in pericol de moarte...si totusi cand Dean, care practic era un necunoscut, apare la usa ei, il primeste cu bratele deschise. Nu s-a gandit nici un moment ca isi pune in pericol copilul...nici macar cand a vazut ca Dean nu poate scapa de demoni si mosntri...si ca probabil mereu vor veni dupa ei creaturi diverse pentru a-i omori, nici macar atunci nu a pus siguranta copilului ei pe primul plan.
Si ca s-o citez pe vara-mra: "sunt de acord ca in ceea ce-l priveste pe Dean e foarte intelegatoare si l-a ajutat foarte mult ceea ce e de apreciat, dar sa fim seriosi,nu vi se pare total aiurea sa puna pe primul plan un tip care a aparut in viata ei in urma cu un an,iar siguranta si fericirea copilului ei pe locul doi, nu mi se pare ok. De fapt atitudinea ei de la inceput n-a fost ok,toata treaba asta cu Lisa si Ben a fost trasa de par….Inainte de Swan Song s-au vazut de 3 ori,ea stia cu ce se ocupa si totusi l-a primit in viata lor cu bratele deschise fara sa stie nimic despre el, ar fi putut fi un maniac. Ce fel de mama primeste un strain in casa si viata lor, fara sa se gandeasca la consecinte? Pare o femeie puternica, dar totusi in interval de 12 ani a fost mereu disponibila pt Dean si doar pt Dean, iar acum cand a realizat ca locul lui Dean nu e langa ei, solutia ei cea mai sanatoasa pt copilul ei e sa se lege de un om care vaneaza monstri in fiecare zi si pe care il vede o data pe luna. Intr-adevar e un tata model pt Ben…Ok Lisa e o fata super ok si intelegatoare, si a fost exact ce-i trebuia lui Dean, nu o iubita, ci mai mult o partenera de viata…dar nimanui nu i se pare tras de par sirul evenimentelor care au dus la aceasta relatie?"
I totally agree with her...nu degeaba suntem familly.
Si cat de fericit si minunat putea fi anul petrecut impreuna cu Dean, de vreme ce Dean singur a recunoscut ca era "a mess" si ca tot ce facea era sa caute o metoda sa-l scape pe Sam din Iad...si se imbata si incerca sa uite de tot ce s-a intamplat. Unde e fericirea? Si nici mare iubire intre ei nu prea am vazut, de vreme ce nici unul din ei nu a mentionat cuvantul iubire (Dean tot spune ca s-a dus la ea pentru ca-i promisese lui Sam, ca Sam l-a impins...si acum se simte responsabil se soarta celor doi), iar cand Dean a plecat la finalul episodului 2, abia si-au dat un pupic parca intre frati. Hellloooo...omul pleaca la vanatoare, si nu se stie daca o sa-l mai vezi alive vreodata...nu-i dai un pup de parca s-ar duce pana la supermarket si se intoarce in 10 minute.
Asta pentru ca am vazut multe comentarii al unor persoane care spuneau ca Lisa e femeia perfecta pentru Dean. She's not... Si nu poti compara relatia lor, de exemplu cu relatia lu Sam cu Jess...care se vedea ca se iubesc si sunt fericiti impreuna.

Grandpa Samuel ma enerveaza...don't like him at all...el si cu toate rudele lui...si sper sa se afle cat mai curand care e "problema" cu ei... Hate them!

Sper sa isi revina incet incet la...Supernatural we all knew and love... Si sa se repare relatia din cei doi frati, sa avem din noul glumele lui Dean...sa-l vedem din nou conducand Impala si tachinandu-l pe Sam. Si abia astept sa-l vad si pe Cas...chiar daca e ocupat prin Rai tinand fariele pe acolo, I kinda miss him.

Astept parerile voastre, a fanilor Supernatural. Cum vi se pare noul sezon? Ce asteptari aveti de la el?

In final, va las cu cateva scene...memorabile:

Cronicile vampirilor

2010-10-03T19:44:00.000+03:00

Am vazut aseara (again...pt a nu stiu cata oara) filmul Queen Of The Damned. Desi l-am vazut de atatea ori incat de acum incep sa invat pe de rost replicile, nu am putut rezista tentatiei de a-l urmari daca tot era la tv (si oricum nu era altceva interesant la ora aia).

Prima oara cand l-am vazut am fost super incantata...mi-a placut mult, iar coloana sonora m-a cucerit complet. Apoi am citit cartile lui Anne Rice si...mi-am dat seama ca filmul e de fapt o porcarie. Totusi ramane coloana sonora, pentru care merita sa il vezi over and over again. Si nici Stuart Townsend nu arata prea rau...

Dar sa incepem cu inceputul... Acum cativa ani am fost maniaca dupa cartile lui Anne Rice. Luam cate o carte si nu o lasam din mana pana nu o terminam. Nu va spun ca in perioada aia mai era si in clasa a 12a, ma astepta un bac, iar eu in loc sa invat pentru examen stateam numai cu cartile lui Anne Rice in mana.
Macar mi-au fost de folos...le-am folosit drept material didactic pentru site-ul care trebuia sa-l fac pentru atestatul la informatica.
Deci am citit tot ce prindeam...I love Lestat , felul de a scrie a lui Anne Rice, cum prezinta framantarile sufletesti ale personajelor...tot jocul asta dintre bine si rau...Dumnezeu si diavol...
Din punctul asta de vedere, Interviu cu un vampir (filmul) a fost mult mai ok...a pastrat in mare parte povestea cartii...iar Brad Pitt a fost un Louis destul de bun.
In schimb, Queen Of The Damned a vrut sa faca un film din doua carti (atat Vampirul Lestat cat si Regina Damnatilor), a taiat personaje (Maharet si Mekare....devin un singur personaj - "matusa" Maharet; in carte personaje foarte importante...in film apare doar ca sa se "sacrifice" si s-o omoare pe Akasha).
Toate povestea, cum au aparut primii vampiri...Akasha si Enkil...mitul Isis si Osiris...intreaga poveste a lui Maharet si Mekare, de ce o urau pe Akasha, cum li s-a taiat limba, scos ochii (in schimb arata in film cum lui Maharet ii sangereaza ochii, o scena complet inutila din punctul meu de vedere daca nu explica cum de fapt acei ochi erau luati de la muritori pentru ca ei i-au fost scosi ochii)... In film spune ca Marius l-a facut pe Lestat vampir (not true)...si abia dupa ce Lestat i-a gasit pe Akasha si Enkil, Marius s-a suparat si l-a lasat singur. Cand de fapt Lestat a fost lasat singur pe lume din prima zi...nu a fost nimeni sa-i arate ce ar trebui un vampir sa faca, ce anume este el de fapt...toate astea a trebuit Lestat sa le invete singur si abia mai traziu a aflat ca mai sunt si altii ca el.
Ordinul Talamasca...se pomeneste de el, dar nu explica deloc ce e cu ei....ce fac ei de fapt...David apare si el acolo cu numele, fara sa explice cine e...
Toata suferinta lui Lestat...anii cat a fost singur...framantarile lui...incercarile lui de a nu mai vana...motivul pentru care a "dormit" atatia ani si de ce s-a trezit acum ca sa cheme vampirii sa "come out, come out...whereever you are".
Toata frumusetea la cronicile vampirilor sunt framantarile sufletesti, schimbarile psihologice si gandurile la care sunt supusi eroii...toata lupta asta care se da in interiorul lor...bine-rau...supravietuire cu pretul de a lua vieti omenesti sau moarte... De cate ori nu s-a framantat Lestat si s-a intrebat daca ei, vampiri sunt rai sau buni? de ce trebuie sa omoare pentru a putea supravietui? Unde e Dumenezeu in toata ecuatia asta si de ce a permis sa existe vampiri? Exista Dumnezeu? Exista diavolul? Ce e rau? Ce e bun? Au omis complet...si l-au facut un film...aproape horror, despre un vampir care omoara si...vrea sa cante rock.
Si nu...nu am probleme cu faptul ca l-au facut pe Lestat brunet (cum comentau unii ca Stuart Townsend nu seamana deloc cu imaginea lui Lestat din cartile lui Anne Rice)...nici macar ca Akasha era mulatra cand de fapt ar fi trebui sa fie alba ca marmura...nu asta e important... Dar au omis lucruri care defineau cartea...povestea imaginata de Anne Rice...si e pacat...
Sfatul meu: cititi cartea...si filmul puteti sa-l urmariti doar...ca divertisment...sa mai auziti niste melodii dragute.

Si totusi...mi-ar face placere sa vad ecranizat de exemplu "Diavolul Memnoch" (care a fost cartea mea preferata din cronici)...dar doar daca nu ar modifica scenariul....si ar lasa povestea exact asa cum si-a imaginat-o Anne Rice.

I'm alive...and kicking :)

2010-10-01T17:15:00.000+03:00

Hello!
Missed me?
Da...still alive...still kicking. Am fost putin ocupata in ultimul timp cu un job cam...nepotrivit si care mi-a ocupat mai tot timpul (si nervii, dar nu mai conteste... ). Acum sunt job-less again. Stiti cum se zice, mai bine singur decat intr-o proasta companie? Ei...eu am aplicat zicala si la nivelul job-urilor.
Poate o rasari soarele si pe strada mea...si oi reusi vreodata sa imi gasesc ceva de munca mai...normal...undeva...candva...
In rest...ma zgribulesc bine in casa, in patura... Ma deprima tare toamna...frigul... Am chef doar sa stau in pat, in plapuma, la caldura...si sa dorm...pana o veni primavara. Nu sunt chiar asa proaste animalele care hiberneaza...stiu ele ce stiu. Why can't we?
Nu am nimic cu iarna...e placut cand ninge asa linsitit...sa petreci cateva zile la munte, la schiat..e chiar ok... Dar, din pacate, iarna nu dureaza numai cateva zile... Si mai ales ca se anunta a fi o iarna cam geroasa...nu ma bucura deloc. Dar om trece si de asta...vine ea vara. Macar de-om avea parte de ceva zapada... sa facem iar un .
O sa revin cu un nou post cand voi avea mai multa inspiratie... Momentan am vrut doar sa va anunt ca inca mai traiesc...si ca-s ok...si nu am parasit blogul.
Love ya, all!

Va pupa Baby!

Ministerul sanatatii...in moarte clinica

2010-08-28T20:10:00.001+03:00

Vorbeam acum cateva luni cu niste colegi care intamplator sunt studenti la medicina. Spuneau ca dupa ani de invatat, ce ii asteapta este o perioada de rezidentiat in care vor avea un salariu de mizerie, in jur de 800 ron (la care acum mai scadem cei 25%). Asteptau si ei, ca multi altii, ocazia sa plece in strainatate, undeva unde sa poata sa se descurce din salariu, undeva unde nu vor fi nevoiti sa accepte spaga pentru a putea pune o paine pe masa copiilor.
Ne mai miram ca ne pleaca doctorii si asistentele? Si ca cei ramasi sunt nevoiti sa faca treaba cat pentru 3-4...desigur la acelasi salariu (sau pardon...mai mic cu 25%). Lucru care ii motiveaza si pe ei sa-si caute de lucru in alta parte...
Eu totusi ma mir...pentru ca o colega de facultate, care terminase scoala de asistente, mi-a povestit cum are nevoie de cateva mii de euro doar pentru a afla cand se da examenul la spital pentru a angaja o asistenta. Bani care nu-i asigura postul, ci doar dreptul de a participa la examen...si in functie daca va lua cea mai buna nota va fi in o perioada de proba timp de 6 luni. Si ne mai intrebam de ce nu avem mai multe asistente si doctori? Pentru ca pana si posturile alea sunt obtinute pe pile si bani....si ministerul nu asigura numarul de posturi necesare...chiar si asa cu salariul asta de mizerie.
Dar sa revin la discutia cu colegutii mei. El sustinea ca i se pare normal ca doctorii sa ia spaga, pentru ca au niste salarii atat de mici incat nu ar putea sa se descurce. Si abia cu banii luati din spaga reusesc si doctorii sa traiasca decent si asa cum e normal pentru niste oameni care au invatat toata viata lor si care au in mainile lor viata si sanatatea noastra.
Complet de acord...nimic de zis. Din punctul meu de vedere mi se pare absolut ok sa aiba doctorii salarii mai mari, sa fie si ei multumiti...sa fie si la noi ca in alte tari. In schimb, nu mi se pare normal faptul ca daca esti un om sarac, care chiar nu ai de unde sa dai spaga necesara, sa te lase sa mori acolo, nici sa nu se uite la tine. Sunt oameni care chiar nu au de unde sa dea nici 10 lei.... Cu aia ce facem? Ii lasam sa moara?
Mi s-ar parea mult mai normal ca spaga sau mica atentie sa fie data la sfarsit...adica sa nu conditioneze comportamentul si grija celor din spital. Ma duc la doctor, doctorul face tot ce poate pentru a ma vindeca si se poarta frumos cu mine...iar la final, daca sunt multumita de cum s-au comportat si daca am posibilitatea financiara, pot sa ii acord o mica atentie (mai mica sau mai mare in functie de posibilitate) pentru a-mi arata recunostinta si pentru ca stim cu totii ca o duc rau doctorii. Dar nu e normal sa te lase sa mori in spital, sa te chinui, sa plangi de durere si nimeni sa nu se uite la tine pentru ca nu le-ai dat bani.
Nici nu mai intram in alte detalii, de genul ca in spitale nici macar o amarata de seringa nu au....si tot pacientul trebuie sa-si cumpere tot...de la ac, pansament, seringa pana la medicamente. Daca nu ai de unde, din nou ti se refuza dreptul de a te insanatosi.
Pana si la urgente trebuie sa te duci cu banii in buzunar, si in timp ce suni la salvare si te sufoci sau nu mai poti vorbi sau respira...trebuie sa te gandesti sa iti iei portofelul la tine, sa poti cotiza prin spital, ca altfel nici nu esti bagat in seama.
Caz concret: sora colegei mele cu care vorbeam a facut un soc anafilactic, s-a umflat toata si nu mai putea respira. Tatal ei a urcat-o repede in masina si a dus-o la spital. Acolo, i s-a zis lejer ca doctorul este pe undeva ;a etaj si nu poate sa-l cheme...si ca vor trebui sa astepte pana coboara el. Timp in care fata se sufoca, nu mai avea aer si era toata umflata. Apoi a gasit tatal ei niste bani prin buzunar uitati pe acolo (ca va dati seama ca atunci nu s-a mai gandit sa ia portofelul...a plecat asa cum era in casa...si a avut noroc ca avea prin buzunar 5-10lei), i-a dat banii asistentei si imediat a plecat sa cheme doctorul. Deci pentru 5-10lei era in stare sa lase fata sa mora acolo, ca ii era lene sa se duca sa-l cheme...dar cum i-a dat banii i-a revenit cheful.
Vi se pare normal? Ca mie nu... Inteleg ca nu le este nici lor bine, ca muncesc o gramada si pe bani putini, dar sunt altii care o duc si mai rau si chiar nu au de unde sa dea bani la doctor....si care nu au nici o vina pentru salariul mic din sanatate. Trebuie sa-i lasam sa moara? Pana la urma cu totii platim taxe la stat si salariul medicilor si asistentelor (asa mic cum e el) este platit tot din banii nostri, nu?

Cea mai frumoasa surpriza

2010-06-16T21:47:00.002+03:00

Care a fost cel mai frumos cadou/supriza primita de voi?

Toti suntem niste pasari calatoare

2010-06-05T15:56:00.004+03:00

Uite-ma inca zambesc desi nu-i zambetul meu
Cati spini infipti in suflet am stiut doar eu si Dumezeu
Uite cum inebunesc, vorbesc singur in oglinda
Las sa curga lacrimi pe o iubire ce n-o sa se stinga
Stai departe, iti vreau binele, sa nu te intorci vreodata
Ma cunosc...pot sa te ranesc inc-odata
Inc-odata imi amintesc cum in ultima clipa
Am ales sa ies din viata ta sa poti fi fericita
Sufletul meu in cautarea ta incepe sa rataceasca
Inima mea rece nu credea c-o sa iubeasca
Iubirea zboara intamplator prin lume sub soare
Legata strans de piciorul unei pasari calatoare

Mi morena
I saw you dancing in the rain
Holy water
Shining like a silver flame
Come like a ghost
I will watch you dance alone
Mi morena
You're the light within my soul

As vrea sa pot te simt din nou aproape, din nou esti departe
As vrea sa pot sa promit ca iubirea noastra inca arde
Inca din prima secunda cand te-am vazut aveam sageti in piept
Eu am ales sa plec dar inima mea m-a obligat sa astept
Aveam caractere...imbibate-n orgoliu
De asta acum momentelor de vis le purtam doliu
Dansez cu pozele vechi, cad pe ganduri in fotoliu
Ca mi-am regasit mandria intr-un alcoolic notoriu
Prin tine iubesc deci nu incerca sa ma judeci
Ca ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci
Iubirea pleaca, raman doar visele ce dor
Legata de piciorul unui porumbel calator

Mi morena
I saw you dancing in the rain
Holy water
Shining like a silver flame
Come like a ghost
I will watch you dance alone
Mi morena
You're the light within my soul

Te vad prea des in fata mea, te vad in prea multe femei
As vrea...macar o data sa te vezi prin ochii mei
Asa...ai putea sa vezi ce cacaturi m-apasa
Si da ! Mai am acelasi vis, dar oare iti mai pasa ?
Oare iti mai pasa ? Oare iti mai amintesti ?
De noi, chiar daca stiu intre timp stiu ca traiesti alte povesti
Nu ma regasesc, ma pedepsesc ca nu-ti iertam nimic
Incep sa inebunesc cand vad ca azi ma vezi doar un amic
Iubirea noastra-i adormita dar as vrea sa stiu ca...
Acolo unde esti, cu cine esti, esti chiar fericita
Dragostea rataceste peste tot nemuritoare
Atarnata de piciorul unei pasarï calatoare

Mi morena
I saw you dancing in the rain
Holy water
Shining like a silver flame
Come like a ghost
I will watch you dance alone
Mi morena
You're the light withïn my soul

Imi place mult melodia...si versurile sunt frumoase... Si stilul lui Vescan e mai pe gustul meu...

Intrebari fara sens...

2010-06-05T15:50:00.002+03:00

Voi cum ati raspunde?

Sunteti pentru relativizarea trasmiterii abguitatii la distanta ca un act de traire si nu ca un fenomen parametric exhaustiv?

De ce crezi ca inexistenta brusca a realului poate provoca implozia asimetrica a voluptatii luxului la antipozi?

De ce credeti ca exagerarile compensatorii au efect doar daca hiperbaturile sunt trimise in abis si empatiile sunt abuzive?

Datorita carui fapt forma endoclastica a nedimensionalului impreuna cu murmurul irezistibil si metacoronarii pot declansa penetrarile inca nedislocate ale semioticii docriniene si pot duce la aflarea in cele din urma a pluraritatii deconectante?

Bailando por un sueno...Go Romania!!!

2010-05-28T00:33:00.004+03:00

Am vazut acum vreo 2 saptamani dansul lor si mie una mi s-a parut genial. E vorba despre Laura Cosoi si Bogdan Boanta si dansul lor de prezentare la "Bailando por un sueno" ( "Dansez penru tine" in varianta spaniola si...internationala).
Melodia este superba, ca si coregrafia de altfel...dansul complet in acord cu versurile...si...perfect executat...parerea mea (de nespecialist). Sunt sigura ca cei doi vor face o figura frumoasa la "Bailando por un sueno"...si dupa mine, chiar ar merita sa castige.

Dansul de prezentare (pentru cine nu mai are rabdare, fast forward la min 4:00, cand incepe dansul):

Din pacate unii membri ai juriului se pare ca au ceva impotriva tarii noastre (sau poate ca le este frica de faptul ca le-am putea "sufla" trofeul, in loc sa-l castige tara lor ?? ). Oricum, este clar ca acela nu a fost un dans de nota 4...si doar invidia si rautatea au facut-o pe acea doamna sa dea o nota atat de mica pentru un dans atat de frumos.

Si asa cum ne-au obisnuit, si saptamana trecuta ne-au incantat cu un tango senzual, corect si...frumos. Bravo copii!!! Felicitari!!!

Nem tudom...

2010-05-25T00:47:00.009+03:00

Maghiarii vor invata geografia si istoria in limba materna

Sursa: http://www.realitatea.net/maghiarii-vor-invata-istoria-si-geografia-in-limba-materna_714344.html

Nu sunt rasista, nu am absolut nimic impotriva ungurilor....atata timp cat, in tara mea, pot sa ma duc la magazin, sa cer o sticla cu apa si sa nu primesc ca raspuns ca "nem tudom".
Cer atat de mult? In tara mea, sa pot vorbi limba mea materna...? E treaba lor ce limba vorbesc acasa...dar pe strada, sau cand le vorbeste cineva in romana, ma astept sa raspunda tot in romana...ca pana una alta, inca locuiesc in Romania. Cui nu-i convine, poate oricand sa treaca granita...si acolo pot sa nem tudom cat vor ei... Au tot dreptul.

Dar ma enerveaza ca, in Romania, sa se uite urat la tine ca ai indraznit sa le vorbesti in...romana. Si nu e vorba ca nu ar intelege ce le zici, dar nu vor sa iti raspunda. Ca am auzit de la mai multe persoane, ca desi li s-a zis ca "nem tudom", cand a inceput sa-i injure in romana imediat au inceput sa "tudom" si sa comenteze ca de ce ii injura.
Inteleg ca-s multi...dar si-n Italia sunt multi romani...si totusi nu le cer acum italienilor sa invete romana ca-s ei mai cu mot. Sau in cladirea Microsoft cica 50% din angajati sunt romani...dar nimeni nu l-a pus pe Bill Gates sa invete romana daca vrea sa vorbeasca cu ei. De ce vor ungurii sa fie mai cu mot??
Dupa cum am zis...la ei in casa sa vorbeasca ce limba vor ei...dar pe strada, daca ii opreste cineva si le vorbeste in limba romana, e normal sa le raspunda tot in limba romana...ca deh...din pacate pentru ei, in Romania locuiesc...la scoala e absolut normal sa li se predea in limba oficiala si...indicatoarele le vreau tot in limba romana.

Deci...nu asa:

Sursa: http://www.napocanews.ro/2009/09/tupeu-iredentist-in-harghita-au-aparut-indicatoare-rutiere-in-limba-maghiara.html

nici:
Sursa: http://www.cancan.ro/actualitate/intern/indicatoare-ilegale-in-sfantu-gheorghe-limba-maghiara-inaintea-limbii-romane-96616.html

Si nici:
Sursa:
http://tanasadan.blogspot.com/2010/03/document-prefectura-covasna.html

Si la sfarsit o mica dedicatie :

Sunt rea?

Selfish people

2010-05-23T16:10:00.006+03:00

Stateam si ma gandeam...ca noi, oamenii, in general suntem egoisti. Nu facem nimic decat ca sa ne fie noua bine. Chiar faptele care par complet altruiste ne ofera un sentiment de...bine, ca am facut ceva "right" si ca suntem oarecum deasupra celorlalti prin simplu fapt ca ne-am "sacrificat"...deci pana la urma totul se reduce la noi...la sa ne simtim noi bine, superiori... Suntem egoisti!!!

Chiar si-n iubire suntem extrem de egoisti. Oare iubim persoana de langa noi sau cum ne face ea sa ne simtim? Totul se reduce la noi, lumea se invarte in jurul nostru si ne consideram centrul universului. Sau poate chiar suntem...
Ne indragostim de persoana...sau de sentimentul ala de bine si de fericire, de fluturasii din stomac si de bataile de inima pe care ni le produce? Nu iubim oare mai mult imaginea noastra in ochii lor? Nu iubim oare, de fapt, sentimentul de siguranta, de fericire si implinire pe care ni-l ofera? De fapt exista dragoste sau doar nevoie egoista de a ne simti impliniti, fericiti si...cu un rost pe lume? Sa stim ca exista cineva caruia ii pasa de noi...si pentru care suntem importanti....ca nu suntem singuri pe lume... How selfish is that?
Spunem ca dorim doar binele celui de langa noi...ca indiferent daca noi suferim, vrem doar sa-l vedem pe el fericit. Dar asta nu are o nuanta de egosim? Adica ne consideram atat de superiori, incat ne "sacrificam" pentru binele celui de langa noi...in felul asta dorim sa le aratam si celorlalti superioritatea noastra.

Asta imi aduce aminte de o scena din "Friends" :

This time, Joey is right: There is no unselfish good deed. All people are selfish! Selfless good deeds don't exist!

Asta ma aduce la o alta intrebare? Exista iubire adevarata? Si daca da, cand stim cu adevarat ca este THE ONE?
Veti spune ca simtim... Dar de cate ori (in special in tinerete) nu am simtit ca iubim, ca e persoana alaturi de care vom imbatrani, ca nu va mai exista nimeni altcineva pentru noi...niciodata...ca atunci cand ne-am despartit s-a oprit lumea in loc si puteam baga mana in foc ca niciodata nu vom mai iubi pe altcineva... Si surpriza...acel "niciodata" a venit mai repede decat ne asteptam... Si dupa un timp chiar ajungeam sa ne intrebam oare ce am vazut la el/ea?
I know i did...

Ce-mi veni? Pai...ma intrebam ce o fi iubirea....si de unde putem fi siguri cand si daca e marea iubire.
Pentru mine era destul de simplu... Daca vedea ca ma gandesc cam des la persoana respetiva...ca dimineata ma trezeam cu gandul "oare ce o face? oare s-a trezit? o fi dormit bine?", sau ca ma culcam cu gandul al el...ca ma simteam bine in bratele lui...si eram fericita cand il vedeam... Astea erau "simptome" de indragosteala...
Dar oare e de ajuns? De unde stim sigur ca iubim?
Si chiar daca stim...nu putem fi siguri ca e marea iubire....ca va dura forever... Cine stie ce se va intampla maine? Trebuie doar sa traim clipa, nu? Daca azi ne e bine, daca azi suntem fericiti....atunci e totul ok, nu?
Asta mai am de invatat...si de "repetat" pana imi iese...to just live the moment... "I can't think about that right now. If I do, I'll go crazy. I'll think about that tomorrow." Let worries about tomorrow...for tomorrow...

Si totusi...not the end...

2010-05-22T16:36:00.003+03:00

When the right feelings are still there....

Song: Pink - I don't believe you
Photos: Us

It's over....

2010-03-31T04:49:00.003+03:00

And it's over... Dupa cata teama mi-a fost...si cat de greu am acceptat sa am incredere...s-a terminat...
Nu ma iubeste...cica doar tine la mine...ceva de genul.... Silly me, nu?
Revin cu alte ganduri...atunci cand o sa pot..momentan sunt...praf...

No sleep for me...

2010-02-16T04:46:00.003+02:00

Este 5 dimineata si eu nu pot sa dorm. Nu-mi canta nimeni un lullaby? I kind of need it...
Am incercat toate variantele...
Numaratul oilor nu functioneaza la mine...
Nici desenatul opt-urilor cu creta. Am incercat sa inchid lumina, tv tot....si degeaba...
Nu stiu ce sa mai fac.... Macar nu am treaba dimineata sa fiu moarta de somn, dar tot nu e prea placut sa stai noptile sa te uiti pe pereti, iar ziua sa ti-o petreci dormind.
I need sleeping pills...or something...anything... Doar sa reusesc sa adorm noaptea, la o ora normala.

To Valentine or not to Valentine...

2010-02-08T05:08:00.003+02:00

Cred ca "Valentine's Day" este sarbatoarea cea mai disputata. Multi anti-valentine's spun ca ei nu o recunosc/serbeaza pentru ca este imprumutata de la Americani, ca se satura de inimioare peste tot prin magazine, ca nu au nevoie de o zi speciala pentru a-si demonstra iubirea, ca ei o sarbatoresc zilnic. Pentru cei pro-valentine's este o ocazie buna de a face o surpriza persoanei iubite, de a petrece o seara romantica...si a se bucura de iubire intr-un cadru mai special. Sa nu-i uitam si pe cei care de Sf. Valentin sunt siguri si stau inchisi in casa, deprimati, gandindu-se daca sa isi taie venele sau sa le lase lungi...
Eu sunt undeva la mijloc... Sunt de acord ca nu e nevoie de o zi speciala pentru a sarbatori iubirea...e frumos sa iti arati sentimentele in fiecare zi. Dar cate din noi primim chiar zilnic flori? Sau declaratii de dragoste? Grijile vietii de zi cu zi, rutina...ne fac sa mai uitam de micile atentii de dragoste...asa ca o zi in care sa ne luam gandul de la griji si sa avem parte de putin romantism in viata noastra nu strica. Si pana la urma si femeia o apreciem (sau ar trebui) zilnic...si totusi de 8 martie sarbatorim ziua femeii si a mamei. De ce sa nu ne bucuram de o mica atentie in plus?
Si da...este o sarbatoare "imprumutata" de la Americani. Dar sincer, nici noua, romanilor, nu ne-ar mai strica niste sarbatori si distractii in plus. Si nu m-ar deranja sa devina mai popular chiar si Halloween-ul. O petrecere in plus...o seara in care ma imbrac in ce am eu chef...nu-mi suna deloc rau.

Deci...parerea mea proprie si personala: intr-adevar iubirea merita sarbatorita in fiecare zi. Si nu trebuie sa asteptam o anumita zi ca sa ne declaram sentimentele si sa facem mici surprize persoanei iubite; dar o aniversare in plus nu strica. Ba chiar doua....daca sarbatorim si Valentine's Day si Dragobetele.
All you need is love!!!

I'm happy...

2010-02-08T04:39:00.005+02:00

La multi ani!!!

Primul post pe anul asta... Nu stiu de ce a durat atat...probabil simteam ca nu am nimic de spus...
Am avut parte de...sarbatori cu zapada. De fapt, am avut parte iarna asta decat am avut in ultimii cred 10 ani in total. Si nu pot sa ma plang. Oricat de mult mi-ar place vara, daca tot e iarna si e frig...macar sa avem si zapada...
Revelionul a fost superb. Distractie, distractie, distractie... Chiar aveam nevoie de o...schimbare de peisaj...de plimbare...

Ne-am distrat, am ras, am schiat ...intr-un cuvant a fost superb.
La trecerea dintre ani am avut parte de chiuituri, artificii, sampanie, muzica, bautura, distractie...ce poti cere mai mult?
Acum abia astept Pastele...cu putin noroc vom merge iar pe undeva pe la munte...pentru a repeta distractia. Eu una abia astept.

In rest toate bune si frumoase. "Mosul" a fost darnic cu mine anul asta. Am primit mobilul la care visam de jumatate de an, trusa de machiaj care o voiam si....a avut grija mama sa-mi mai faca niste mofturi. Deci...nu ma plang.
Din punct de vedere sentimental toate merg bine...chiar foarte bine. Just happy...
Ce pot sa mai cer de la 2010? Poate...sa-mi gasesc si eu un job... Ca e groaznic sa stai acasa mereu. E frumos cand esti in concediu...1-2 saptamani...stai..te odihnesti.... Dar dupa, devine stresant. Ma plictisesc, sunt zile cand nu ies din casa deloc si...simt ca o iau razna. Am nevoie de o ocupatie...sa stiu ca am ceva de facut, undeva de dus zilnic. Asta e...sper ca intr-un final sa imi gasesc si un job bun...
Oricum, in general, pot spune... I'm happy...

Dear Santa...

2009-12-23T07:25:00.003+02:00

Polul Nord
Laponia
Fabrica de jucarii

Draga Mos Craciun,

Sunt Baby, cred ca ma mai tii minte...cand eram mai mica tin minte ca mereu ghiceai ce imi doream si in fiecare an gaseam sub brad exact ce visam. Nu stiu daca ti-am mai multumit, dar daca nu am facut-o, o fac acum...
Ce pot sa iti mai cer acum? Mobilul ala smecher care l-am vazut prin magazin, niste haine noi, ceva de incaltat... Dar toate astea sunt bucurii trecatoare. Ce as aprecia cel mai mult...ar fi...sa am zapada anul asta de Craciun... Sa ies afara, sa ma dau cu saniuta, sa fac oameni de zapada si sa ma joc cu bulgari... Exact cum facem cand eram mica... Mosule, au trecut atatia ani de cand nu am mai avut zapada multa in Focsani...chiar mi-e dor de o bulgareala...te rog, poti sa rezolvi cumva? Ca au anuntat la televizor ca s-ar putea sa avem ploaie de Craciun. Ai tu grija sa avem parte de un Craciun alb? Te rog...
Apoi, as vrea ca anul asta sa ii am pe cei dragi langa mine. Sa am pentru cine pune cadourile sub brad, sa le vad bucuria pe chipuri cand gasesc cadourile dimineata...sa am cu cine sa rad si sa ascult colinde. Spune-le, te rog, ca nu e frumos sa-mi dea cadourile de inainte...de Craciun important e sentimentul ala de a gasi ceva sub brad, sa stii ca cineva s-a gandit la tine...daca le primesti de inainte deja nu mai are nici un farmec...
De Craciun...vreau sa am portocale...multe portocale... Pentru ca intr-un fel ciudat, portocalele imi miros a Craciun... Si asa a fost mereu, de cand eram mica. Deci vreau portocale...si cozonaci...din aceea buni cum ii facea bunica.
Apropo de bunica, ai tu grija sa-i spui ca o iubesc mult, ca mi-e dor de ea si ca de cand nu mai este cu noi, nici un Craciun nu a mai fost la fel? Sper ca de acolo de sus, sa fie si ea alaturi de noi in seara de Craciun si sa ne bucuram impreuna de Sfanta Sarbatoare. Si ai grija de bunicul meu, tine-mi-l sanatos si in putere, ca il iubesc mult...
Apoi, te rog frumos, sa-mi aduci multa liniste sufleteasca....multa multa sa pot sa o impart cu toti cei dragi. Da-mi, te rog, puterea sa uit si sa iert pe cei care m-au ranit, sa am din nou incredere in oameni, speranta ca totusi mai exista si persoane bune si sincere pe lumea asta si ca totusi mai avem o sansa...noi ca oameni.
Te rog ajuta-ma ca de Craciun sa fiu din nou copil...sa revina din nou sentimentul ala care il aveam cand eram mica si pandeam cand imi puneau ai mei cadourile sub brad...sau cand puneam sa sune ceasul la 8 dimineata sa vad cat mai repede ce mi-ai adus. Mosule, era atat de frumos...era o bucurie si un sentiment pe care...nu il pot explica. Il vreau inapoi...ca in ultimii ani aproape ca nici nu am simtit ca e Craciunul...si asta doare... Imi este atat de dor de Craciunurile de alta data...
Mosule, le zici te rog si celorlalti ca Craciunul nu e numai cadouri, ca important e sa fii alaturi de cei dragi, sa se stranga toata familia...si cel mai frumos cadou ce il pot primi e zambetul celoralti cand deschid cadourile, fericirea si multumirea din ochii lor...
Mosule, ai grija de toti cei dragi mie...sa fie sanatosi si fericiti toti...si sa le spui ca ii iubesc mult, chiar daca uneori sunt mai irascibila sau nervoasa sau egoista. Iar lui, te rog da-i putere sa ma suporte si rabdare... ;)
Mosule, iti multumesc ca mi-ai citit scrisorica, sper sa nu iti fi cerut prea multe...si daca se supara Rudolph ca are prea mult de carat, spune-i ca o sa-i dau 1 kg de morcovi drept rasplata. Te pup si de abia astept sa vii...

Cu drag, Baby

Ninge...I'm happy... :D

2009-12-15T03:47:00.003+02:00

In noaptea asta a nins... Inca ninge... Eram atat de fericita cand m-am dus la fereastra sa vad... Nu stiu de ce... Poate pentru ca iarna trecuta nu am vazut deloc ninsoare... Poate pentru ca de ani buni nu am mai avut o zapada adevarata...cea din care poti face bulgari si oameni de zapada...si poti sa te plimbi cu saniuta.... Poate pentru ca zapada imi aminteste de copilarie...de vremurile frumoase si inocente...de Craciunurile de alta data pline de farmec...

Imi place zapada... E singurul motiv pentru care suport iarna. Nu imi place frigul... Ador vara... si totusi zapada are farmecul ei...ma face sa ma simt din nou copil... Imi place sa alerg prin zapada, sa ma trantesc in ea si sa fac ingerasi... Imi place sa fac oameni de zapada...chiar micuti si fara morcov si carbune...dar aratau chiar dragut... Imi place sa ma bulgaresc, sa fug prin zapada...sa rad si sa ma joc pana cand imi ingheata tot corpul si ajung sa nu-l mai simt... Imi place zapada pentru ca imi aminteste de mine...la 5-6...10 ani... Imi place pentru ca parca are puterea sa ma duca inapoi in timp....sa fiu din nou copil...sa cred in Mos Craciun...si reni...si minuni... Pot sa inchid ochii si aproape ca aud zurgalaii de la sania mosului... Si in aer simt un miros de portocala....si cozonac...
Vine Craciunul...

Asa-i ca-n poza de mai jos luminita rosie dintre copaci seamana cu nasul lui Rudolph? :) Asta inseamna ca....mosul e pe drum!

Holidays are coming...

2009-12-06T05:22:00.004+02:00

Am intrat in luna decembrie...deja "Mos Nicolae" si-a facut (sau nu) aparitia... Sarbatorile de iarna deja bat la usa.
Daca Craciunul nu promite prea mult...si probabil ca in fiecare an va fi putin cam sad (cat imi lipsesc Craciunurile de alta data, cu zapada multa si emotia ca vine Mosul...cand toata familia se strangea la masa si ascultam colinde...iar in casa mirosea a cozonaci si portocale... ), anul asta de abia astept Revelionul. :D
Munte....zapada....4 zile la Vatra Dornei... De abia astept.... :X In sfarsit, un revelion facut la munte... :D Sunt sigura ca o sa fie superb...si o sa ne distram... De abia astept... :X
Voi unde faceti sarbatorile?

Si pentru ca nu pot sa vina sarbatorile pana cand nu ne anunta Coca-Cola
Holidays are coming :

Iubesc...

2009-12-06T05:04:00.003+02:00

Nu am mai scris de multisor. Nu stiu de ce....poate nu am simtit nevoia, poate nu stiam nici eu ce sa scriu... Dar daca va era dor de mine, here I am...safe and sound...and in love...I think....
Acum, in noaptea asta, facem 4 luni de cand suntem impreuna...si pot sa spun ca au fost 4 luni minunate, in care m-am simtit mai protejata, alintata, mai iubita ca niciodata. Si...sunt fericita. Sunt mici lucruri care pentru mine conteaza enorm, mici lucruri prin care imi arata ca...sunt imporanta...si contez... Si e mereu acolo langa mine cand am nevoie si stie sa ma faca sa zambesc... Sunt momente cand nici nu-mi vine sa cred ca e real...ca dupa atata timp...acum suntem impreuna, fericiti...si ca ma poate face sa simt asa ceva....
Da...il iubesc...pentru ca ma gandesc mereu la el, ca as vrea sa fiu langa el in orice moment, pentru ca ma simt atat de bine la el in brate, pentru ca imi place sa ma trezesc dimineata si sa ma sarute si sa ma stranga tare tare in brate, il iubesc pentru ca...ma gandesc la el si zambesc...
Il iubesc...dar imi e frica sa recunosc cu voce tare....imi e frica sa-i zic...desi sunt momente cand imi vine sa strig in gura mare...ceva ma opreste... Probabil e frica...frica sa nu fiu ranita din nou, frica sa nu cumva sa nu imi fie impartasite sentimentele... Inca am temerile mele, inca mai plang pentru ca imi e teama sa nu sufar din nou...dar...recunosc, in mod public, ca-s indragostita, ca-l iubesc si-s fericita.... Iar asta e un pas mare pentru mine... ;)

Music that I like...

2009-12-06T04:59:00.002+02:00

Yaki-Da - I Saw You Dancing

O melodie veche, dar care imi face mereu placere sa o ascult...

To love or not to love...

2009-10-31T02:31:00.007+02:00

Motto:

"I believe that everything happens for a reason. People change so that you can learn to let go, things go wrong so that you appreciate them when they're right, you believe lies so you eventually learn to trust no one but yourself and sometimes good things fall apart so better things can fall together"

Marilyn Monroe

Not to love...
Atunci cand iubesti...iti pui sufletul pe tava, devii vulnerabil... Iti pui toate visele si sperantele intr-o singura persoana, ajungi sa ai incredere oarba in ea...si intr-un final risti sa fii ranit, mintit si sa vezi cum intreaga lume ti se prabusete la picioare... Iar apoi, intr-un final, trebuie sa te ridici si sa iti continui viata... Dar de cate dezamagiri ai nevoie ca sa zici "no more"? Ca sa renunti? Ca sa iti fie frica sa mai ai vreodata incredere in o alta persoana? Cand teama si durerea devin prea mari?

To love...
Si totusi... Ar putea cineva sa-ti dea vreodata siguranta ca vei trai acel "happily ever after"? Poate vedea cineva ce se va intampla in viitor? Ai putea sti cand iei o decizie buna sau nu? Poti trai cu aceasta teama pentru restul vietii fara sa ajungi sa te intrebi "what if..."?
Eu cred ca nu.... Nimeni nu-ti va garanta niciodata ca iubirea va ramane forever...ca veti ajunge niste batranei draguti care se plimba de mana indragostiti prin parc... Nimeni nu stie ce se va intampla maine... Nici macar pentru tine insuti nu poti baga mana in foc...
Ceea ce conteaza e prezentul...si ziua de azi. Conteaza ceea ce simti, si fercirea...si ceea ce poate fi... Poate cateodata merita sa risti....cateodata trebuie sa pariezi pe iubire, pe viata, pe cei din jur... Some you win, some you lose...nu ai de unde sa stii inainte. Dar poate ca atunci ca vei face pariul castigator...vei simti ca a meritat jocul.... I need to believe that...

In ultimul timp, se da o lupta in mine... Nu stiu daca sa imi ascult mintea sau inima...nu stiu daca sa risc sau sa "play it safe". Imi e frica, si plang, si ma consum...ca apoi sa simt ca plutesc si sa rad... Ultimile zile au fost ca un roller coaster...lots of ups and dows... Au fost zile cand nu stiam ca simt, ce vreau...si altele cand totul mi se parea atat de clar incat ma speria...
I think i'm falling in love... Si asta ma sperie... Ma sperie gandul ca sunt din nou vulnerabila, ca pot sa fiu ranita din nou, ca as putea suferi inca o data... Mi-e frica de iubire, de suferinta, de minciuna...de mine si de el... Dar atunci il vad....il sarut...si simt ca...totul va fi ok. Everything seems so right, so sweet, so natural... Ma strange in brate si simt ca...inima imi iese din piept... Imi vine sa strig, sa tip, sa imi strig sentimentele...dar apoi mi-e frica...intru in panica si...cuvintele nu-mi mai ies pe gura... Nici macar atunci cand sunt singura...nu pot sa o recunosc... Incerc sa ma mint singura, sa ma ascund...just buy some time... Mi-e frica poate ca atunci cand o voi spune cu voce tare, chiar daca nu aude nimeni, va deveni prea real ca sa o mai pot ascunde...
How do I do it? How do I learn to trust again? How do I learn to love again? Cum scap de teama care nu ma lasa cateodata nici sa respir? Cum ii marturisesc lui temerile mele? Si pentru ce? Oricum...there is nothing he could say to make it ok....because love has no guarantees. Ce ar putea sa-mi spuna? Sa-mi promita? Ca o sa ma iubeasca forever? Ca o sa fim impreuna mereu? De unde ar putea sti asta? So why say it?
Ce ar trebui sa fac? What's the right thing to do? How do I learn to love and trust again? How do I win the bet?
Vreau sa iubesc...

Desenand...o melodie

2009-10-14T03:45:00.007+03:00

Pentru cei care vor sa vada cum se poate "desena" o melodie, le recomand http://soytuaire.labuat.com/ . Intrati...asteptati sa se incarce...simtiti muzica si...miscati mouse-ul... S-ar putea sa va placa... ;)

P.S. "Desenul" meu: http://soydeaire.labuat.com/index.html?id=403937
Astept si operele voastre. Mai stim sa desenam...muzica?

Pe vremea mea, maica...

2009-10-05T02:14:00.006+03:00

Ma uitam in seara asta pe blog-uri, site-uri...si am dat de o discutie pornita aici: http://cocalari.com/2009/10/bombe-sexy/
Nu, nu am sa dau o explicatie pentru...pozele fetei. Pentru ca nu am idee ce era in mintea ei cand si-a pus pe net acele poze... Si...nici nu cred ca vreau...
De mult ma racaie chestia asta... Sunt nascuta in 86, dar credeti-ma ca nu de putine ori imi vine sa spui "apai pe vremea mea, maica, nu era asa"... Si apoi ma simt ca o bunicuta care sta si asculta oripilata povestile nepotilor... Dar serios ca nu era asa...pe vremea mea....

Acum trebuie sa recunosc...nu eram noi toti cine stie ce genii... Ca orice copil, aveam impresia ca noi stim mai bine, ca parintii sunt niste balauri si ca mereu exagereaza...ca nu ne uitam destul la desene, ca invatam prea mult...ne bucuram de fiecare zi de vacanta sau greva, pentru ca la scoala cele mai frumoase erau pauzele... Am fost si noi copii...si faceam o groaza de nazbatii... Nu am fost copii model, ne-am suparat parintii, ne-am batut, am ajuns acasa uzi si cu pantalonii rupti dupa o zi de joaca in spatele blocului... Dar...totusi parca lipsesc amitirile cand ne dezbracam, ne pozam si apoi ne postam pozele pe net... Sau grijile care le au azi fetitele de 12 ani: "oare am ramas insarcinata?"... Nu...acum nu sunt rea...aveam si noi problemele noastre la varsta aceea...de exmplu ca se apropiau tezele, parintii ne puneau sa invatam si la televizor dadeau noi episoade din Scooby Doo...si nu stiam cum sa facem sa le vedem...
Ma sperie...sincer ma sperie copiii din ziua de azi... Vor sa devina adulti cat mai devreme... Si nu-si dau seama...ca fiecare varsta are frumusetile lor... Eu cand ma gandesc la copilarie...imi amintesc de Sailor Moon...Strumfii....Captain Planet...campionatele de sarit corada, elastic...jocurile de "ratele si vanatorii", "hotii si vardistii" "la perete, la perete stop", "cat e ceasul imparate?"...sucul tec plin de E-uri...oracolele...apa bauta de la centrala din spatele blocului ca nu ne ducem acasa sa nu cumva sa nu ne opreasca parintii in casa...copii care strigau la geam "mama lui Ionel...il lasati pe Ionel afara?"...cum ne jucam de-a magazinul cu frunze pe post de bani si pietricele pe post de bomboane...cum ingrijeam catelusi si pisicute in spatele blocului si fiecare din noi aduceam putina mancare din casa pentru a-i hrani... Tin minte primul fior pe care l-am simtit cand a trecut pe langa mine baiatul de care imi placea...aveam 12 ani...nici nu avea idee cum ma chema...el era mai mare...era a 8a... :) Tin minte primul sarut...s-a intamplat abia la 15 ani... Tin minte ca noi inca roseam cand venea vorba de sex...si mereu schimbam subiectul ca ne era rusine macar sa vorbim despre asa ceva...
Oare copii din ziua de azi...ce-si vor aminti din copilaria lor? Messenger? Hi5? Avorturi la 13 ani? Copii care cresc copii, droguri care distrug vieti, violenta la tot pasul...si o generatie really messed up...
Cineva imi zicea ca depinde de educatia de acasa... Da, desigur...conteaza mult parintii...sa isi educe copiii, sa le ofere cei 7 ani de acasa...sa fie alaturi de ei. Dar imi pare din ce in ce mai greu sa fii un copil normal in ziua de azi... Cand toti vorbesc despre Naruto si Pokemon, este greu ca al tau copil sa povesteasca despre lumea Disney si Strumfita sau Sailor Moon... Cand toti copiii stau pe mess, cu cine sa mai joace copilul tau sotron afara? Daca toti se duc in discoteca, crezi ca va ramane cineva cu el sa se joace de-a v-ati ascunselea?
Iar cand prietenele fetei tale de 12 ani vor vorbi toate de experienta lor sexuala, crezi ca o vor asculta pe fiica ta povestind despre ce casuta frumoasa a gasit pentru papusica ei Barbie?
Cat de matur si profund poate gandi un copil? Esti sigur ca vei gasi modalitatile sa-i explici ca este ok sa fie un..."ciudat"...sa isi pozeze papusile in timp ce prietenele ei se pozeaza goale si "au commenturi"? Ai incredere ca mintea ei de copil va vedea ce e bine si ce nu? Oare va prefera sa fie looser-ul clasei, decat sa mearga cu turma?
Esti sigur ca baiatul tau va fi fericit sa se joace singur cu masinutile lui, in timp ce toti prietenii lui fumeaza iarba la colt de strada? Si se bat...si se "distreaza"? Esti 100% sigur ca un copil va intelege de ce e mai bine pentru el sa fie un tocilar, un ciudat, bataia de joc a clasei, decat sa-i urmeze pe ceilalti si sa faca parte din "cei cool"?
Eu inca am indoieli...
Ma sperie cand vad fetite de 12-13 ani pozandu-se goale sau semi-goale si punandu-si pozele pe Hi5 ca sa atraga cat mai multe comment-uri si barbati. Ma sperie fetitele de 14 ani care se simt fericite atunci cand unul de 25 de ani intra in vorba cu ele... Ma sperie ca ma simt invechita...si totusi...stiu ca am dreptate... Stiu ca acei copii merita o copilarie...merita sa aiba si ei niste amintiri frumoase, sa se bucure de varsta lor, de lipsa grijilor... Merita sa se bucure de frumusetea specifica fiecarei varste....si sa nu sara peste etape... Si nu reusesc sa le explic asta...pentru ca orice imi vine imi minte imi suna a povata de la bunici... Si am de abia 23 de ani... Dar nu-i inteleg...si nu ma inteleg...asa ca ma sperie...
Eu am ramas un copil...inca sunt extrem de copilaroasa...si-mi place sa ma uit la desene, sa ma dau in leagane, sa tip, sa ma bucur de viata... But I can't relate to them... Ma dau in leagan si vad fetite de 14 ani, in fustite scurte, care se uita la mine ca la o ciudata...si in drum spre discoteca spun in treacat, cu fitele specifice, ca ele nu mai au 10 ani sa se dea in leagane... Eu ma bucur ca par mult mai tanara, ele incearca din rasputeri sa se imbatraneasca, sa para mai mari, mai mature... Parca traim in doua lumi paralele...
Asa ca imi e frica...de copii, de generatia de azi, de voi toti care va credeti mai destepti si mai tari...de voi care refuzati sa mai fiti copiii si va grabiti sa intrati intr-o lume pe care nu o cunoasteti si nu ii stiti regulile. Nu am inteles niciodata cUm pUt3tZ1 s@ sCrIeTZ1 1N h@lUl @St@, cand eu ma chinui cu orele sa inteleg ce vreti sa spuneti. Si credeti-ma...am stat si eu destul timp pe Mirc...si foloseam prescurtari... Dar diferenta era ca...la noi prescurtarile ne ajutau sa scriem mai repede...si lumea intelegea ce aveam noi de spus. La voi...va ia de 3 ori mai mult timp numai sa schimbati intre litere mari si litere mici...apoi inca pe atat sa descifrezi mesajul codat. Si nu...nu va face deloc mai "cool"...it's just STUPID... A...da...si cratima...e pusa acolo cu un scop...nu pari mai destept daca uiti sa o pui, cu atat mai putin daca o folosesti aiurea..."imi place" nu se va scrie nicidata "i-mi place" oricat de "cool" ar parea... Si tot dovada de prostie sunt si pozele in chiloti, pozatul si publicatul sanilor, a fundului, descrierile cu versuri din manele...si tot ce credeti voi ca e la moda...
Credeti-ma....pe vremea mea...noi, copiii, eram mai fericiti...

P.S. Pentru melancolici, recomand: http://www.latrecut.ro/

P.P.S. Demisionez si eu:

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
“Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Feeling all mushy...

2009-10-02T04:31:00.003+03:00

Masari-real love

Nu stiu ce m-a apucat...sau ce are melodia asta...but it made me all mushy and weepy... Thinking of him...the one that made me smile again...
I'm all scared...of love...of getting hurt again... Incerc sa ma impotrivesc cat pot...dar...cateodata nu tine de noi...nu noi alegem de cine...we fall...
Nu stiu exact ce simt...I am all messed up and confused...and scared...and mushy... :) Nu stiu ce vreau, ce sper...nici nu stiu pe ce lume sunt in momentul asta. Or why the hell stau treaza la ora asta si scriu pe blog... :))) Tot ce stiu e ca...ma gandesc la el... And it's a sweet feeling...it feels...right... Si oricat de scared as fi...in bratele lui...I feel safe...si dispar toate intrebarile...si reusesc sa traiesc momentul... Is is right? Is it good? Am I going to end up heart-broken again? Should i run? Should I stay? What the hell is wrong with me? Lots of thoughts running trough my head...I feel I'm going crazy... Nu stiu ce ar fi bine sa fac...nu stiu ce ma asteapta in viitor...i feel blind, scared to move on...too scared to take a single step...
Damn, and I can't stop thinking in english...cateodata imi e mult mai usor sa ma exprim asa...nu stiu de ce...cuvintele curg mai usor. Cred ca ati observat ca destul de des mai presar cuvinte in engleza prin posturile mele...asa sunt si gandurile mele...all messed up and confused. :))
Nu stiu daca I'm falling for him...am mai zis ca nu stiu nici pe ce lume traiesc, cu atat mai putin ce simt... Dar...ceva se schimba...there's something there.... I miss him when I'm not with him...I want him close to me...I can't stop thinking of him...
Si melodia asta...ma obsedeaza... Nu stiu de ce... :) It makes me think of him... Sau poate stiu...versurile... I know I've hurt him some time ago... Dar...poate asa it was meant to be... Poate atunci it wasn't the right time for us... But is it now? I hope so...cause it feels kinda right... Feels good to smile again... So...maybe...who knows?... I hope...
Imi adun gandurile, temerile...ma gandesc la el...si zambesc... Acum doarme... Oare ce viseaza? :) Sweet dreams, sweety!

Cum iubeste o femeie....

2009-09-27T06:20:00.003+03:00

Da play si citeste....

JENNIFER LOPEZ.-COMO AMA UNA MUJER

When a GIRL is quiet ... millions of things are running in her mind.

When a GIRL is not arguing ... she is thinking deeply.

When a GIRL looks at you with eyes full of questions ... she is wondering how long you will be around.

When a GIRL answers " I'm fine " after a few seconds ... she is not at all fine.

When a GIRL stares at you ... she is wondering why you are lying.

When a GIRL lays on your chest ... she is wishing for you to be hers forever.

When a GIRL wants to see you everyday... she wants to be pampered.

When a GIRL says " I miss you " ... no one in this world can miss you more than that.

When a GIRL says " I love you " ... she means it.

Life only comes around once. Make sure you spend it with the right person .... Find a guy ... who calls you beautiful instead of hot...who calls you back when you hang up on him...who will stay awake just to watch you sleep. Wait for the guy who ... kisses your forehead. Who wants to show you off to the world when you are in your sweats. Who holds your hand in front of his friends. Who is constantly reminding you of how much he cares about you and how lucky he is to have you. Who turns to his friends and says, " That's her!! "

Look for the guy who will cherish evey moment spent together and miss every second that you are apart....who will send you flowers "just 'cause it's wednesday". Who is not afraid to tell you that he loves you and is not ashamed to show it in front of all his friends. Who will scream out loud his love for you, so that everybody can hear him. Look for the guy that knows how to make you feel special and beautiful and is proud to sit next to you. Who will make you feel safe and protected and loved in his arms. Look for the guy who is not afraid to cry or show his emotions. Who holds your hand and smiles, who remembers your birthday, your favourite color...and drink...and flower... Who knows whar color your eyes are and will notice everytime you change something about your hair. Look for the guy who knows how to look at you, and not through you... Look for the guy that will cherish you for what you are, and not who you are.
And when you find him, girl...give yourself completlely to him, to his love...and let him make you the happiest woman. And never let him go...

Sunt o doamna, ce p*la mea...

2009-09-18T03:00:00.007+03:00

Despre HPV, lipsa de informatii (sau de interes) a femeilor/fetelor din ziua de azi, Bad Pitzi si...reactii...

Acest post este o reactie la: http://pitzipoanca.org/2009/09/doi-an-1-despre-vite/

Ok...sa incepem cu inceputul: lipsa de interes a tinerelor si femeilor din ziua de azi.
Imi pare rau, dar trebuie sa fiu de acord cu Bad Pitzi. E trist ce se intampla...cat mai multe fete la 12 ani sunt mai interesate de p**a, decat de sanatatea lor... Mai trist e ca nici macar femeile mature, cele care ar trebui sa ia o decizie in locul fetitelor lor (ma refer aici la mamele si parintii care au avut de ales daca sunt de acord sau nu ca fiicele lor sa fie vaccinate) sau mamele care ar trebui sa-si invete fiicele despre riscuri, nici macar ele nu s-au interesat...nu par sa aiba mai multe informatii. Oare sa ne mai miram ca Romania este pe primul loc in Europa ca numar de decese provocate de cancerul de col uterin?
Poate nu sunt doar ele de vina...poate mass-media ar putea face mai mult, o campanie mai agresiva prin care sa oblige toata lumea sa se informeze, sa bage informatiile pe gat incat sa ne intre tuturor in cap.... Dar totusi e vorba de sanatatea noastra, de viata noastra...nu ar trebui sa fim noi cele care care sa ne informam, sa cautam informatiile?
Acum toata lumea are acces la internet, carti, televizor... E chiar asa greu sa te interesezi putin si de propria sanatate? Tin minte ca aveam in jur de 9-10 ani cand cumparam revistele Bravo...si pe langa informatiile despre cantaretii preferati, citeam si cele 1-2 pagini de sex si sfaturi care le cuprindea revista....si astfel...cu timpul...am aflat ca da, e posibil sa ramai insarcinata chiar de la primul contact sexual, ca nu exista o metoda de protectie 100%sigura (in afara de abstinenta), despre ce e o BTS, cum se transmit, cum le previi, etc... Si pe atunci inca ma jucam cu papusile si nici macar nu aveam idee ce e ala sarut...deci nici gand de sex, dar era vorba de a sti pentru viitor, de a fi informata, de a afla cat mai multe.
Daca te simti destul de matura pt a face sex, atunci esti destul de matura si sa te informezi de riscuri, boli, sarcina...sa te duci regulat la consult ginecologic....intr-un cuvant sa ai grija de tine, de corpul tau si de sanatatea ta. Cele care nu fac asta, nu au nici o scuza...si da, ma simt indreptatita sa le judec. Pentru ca daca ele nu au grija de sanatatea lor, atunci cine sa o faca in locul lor?
Imi povestea o colega, de meserie asistenta, despre o femeie care la intrebarea doctoritei de familie cu privire la metoda de contraceptie folosita, a raspuns "avortul". Asta era pentru ea o metoda de contraceptie... Iar cand au intrebat-o de cate ori a avortat, raspunsul ei a fost "in ultimul an?"... Do I need to say more? Cat mai continuam sa le luam apararea acestor femei? Le cautam circumstante atenuante, ca nu au avut de unde sa afle, ca nu le-a zis nimeni... Dar intreaba, femeie.... Deschide calculatorul ala si foloseste si pentru altceva in afara de pus poze pe hi5 sau convorbiri pe messenger. Nu ai calculator? Du-te la biblioteca....sau cand deschizi televizorul mai da din cand in cand si pe la emisiuni de medicina si sanatate...sau butoneaza telecomanda aia si vezi poate dai si de niste programe care se numesc "discovery" sau "zone reality"...mai au si astia in unele zile niste emisiuni care te pot interesa... Sau du-te la un medic, intreaba prietenele, colegele....o fi prin anturajul tau o persoana cu mai mult de 2 neuroni care sa te poata lamuri. Nu mai tine scuza cu "nu mi-a zis nimeni", "pe mine nu a avut cine sa ma invete", nu in zilele noastre.
Multi spuneau ca Bad Pitzi a fost prea dura, ca a vorbit prea urat.... Eu sunt de acord cu ea... Cineva trebuie sa le deschida ochii fetelor astea... Nu e de joaca...isi pun in pericol viata si mai si recunosc asta cu zambetul pe buze... Trebuie sa se trezeasca la realitate inainte sa fie prea tarziu... Important e mesajul...sa nu ne mai lovim atat de cuvinte. De ce sa le menajam? De ce sa ne cenzuram? Poate asa realizeaza si ele ca nu e de joaca...
Cu vaccinul nici eu nu sunt neaparat de acord. Inca nu se stiu sigur toate efectele pe termen lung si parca nu as vrea sa le incerc pe pielea mea. Dar femeile alea nici nu stiau ce e HPV (ca sa nu mai zic ca se pare ca nici nu aveau idee ce-i ala col uterin...sau cul...o domnisoara parea putin debusolata de alegerea termenului corect...) in mod clar nu aveau idee care sunt pros&cons pentru vaccin.
Recunosc ca nici doctorii nostri nu-s mai straluciti. Multi ginecologi nu au rabdare sa le explice pacientelor, sa se poarte frumos cu ele, sa le faca sa se simta mai in largul lor si sa nu le mai fie atat de groaza la urmatorul consult. Multi nici nu-s demni de a fi numiti doctori, avem drept exemplu pe doamna din ultima scena care povesteste ca si-a cunoscut viitorul sot la consultul ginecologic...deci e clar de ce era interesat "domnul doctor", dar asta nu le absolva de vina pe femei... Te duci la zece medici pana cand unul din ei are rabdare sa iti explice si sa iti raspunda la toate intrebarile...sau apelezi la net...you woldn't believe cate informatii interesante se gasesc daca iti dai putin silinta (try this: http://www.informarehpv.ro/ )...mai intrebi pe cei din jur...pana la urma o sa ai o idee corecta despre ce e bine si ce nu pentru tine, pentru sanatatea ta, pentru viata ta.
Doamnelor, e timpul sa nu ne mai batem joc de noi...sa nu mai facem pe martirile si sa ne ingrijim singure. Ganditi pentru voi, judecati singure si fiti informate....ca nimeni nu o va face in locul vostru. Avem dreptul sa stim...avem dreptul sa spunem nu...avem dreptul la un medic care sta cu noi pana cand si ultima intrebare isi gaseste un raspuns... Copii nostri au nevoie sa-i invatam, sa le dam un exemplu bun, sa le explicam si lor, sa le impartasim din cunostintele noastre. Si mai ales...copii au nevoie de o mama in viata...

I've got issues...

2009-09-12T19:05:00.003+03:00

In ultimul timp nu mai am rabdare sa mai ma uit la un film pana la capat...cel putin nu acasa si nu daca sunt singura... Probabil ca asa cum zicea JJ...simt nevoia sa socializez...sa vorbesc cu lumea...sa nu fiu singura... Is that normal? Or am I insane?
Exceptie fac unele filme pe care vreau sa le vad, pe care le astept de cum apar...si stiu ca sunt interesante si o sa-mi placa. Zilele trecute m-am uitat cu placere la The Final Destination si am savurat mortile sadice de pe acolo. :) Dar banuiesc ca asta nu ma face mai normala, nu? Clar nu este un punct in plus pentru sanatatea mea mentala. :) Sau Supernatural...serialul meu preferat....ieri, de cum m-am trezit am vizionat episodul...de Jensen am mereu chef.. ;)
Dar in general nu am nici o tragere de inima sa ma uit singura la filme... Si am strans in calculator vreo suta si ceva de giga de filme...si tot mai scot cand gasesc ceva ce mi se pare a fi interesant... Le tot strang acolo, in speranta ca intr-o zi o sa am chef sa le urmaresc...sau ca voi avea cu cine.
Si doar stau in fiecare zi si ma plictisesc...si ma tot invart prin casa, imi fac de lucru pe net...dar nu am chef de filme... Nu mai am rabdare...nu stiu de ce... Nu-mi place sa stau in casa, nu-mi place sa fiu singura...vreau sa ies in oras, vreau sa socializez...nu-mi place tacerea...mi-e frica sa raman cu gandurile mele...Vreau sa fiu inconjurata de lume, sa fie zgomot, sa nu am timp sa gandesc...deloc...
E clar...I've got issues...

Ce este dragostea?

2009-09-08T03:31:00.007+03:00

Vama veche-Epilog
Asculta mai multe audio Muzica

Motto:
"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.

Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia..

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

Povestioara asta a impartasit-o mica azi cu noi, pe forum... It got me thinking.... Da, stiu...imi stresez prea tare cei doi neuroni ramasi in viata...dar mai am si eu momente... :P
Nu...deci serios...am inceput sa ma gandesc...daca exista iubire....sau care e sentimentul care ii face pe doi batranei sa se plimbe de mana pe strada.... Prietenie? Respect? Obisnuinta? Frica de singuratate? Sau poate toate la un loc...amestecate cu cateva sentimente, amintiri ale clipelor traite impreuna fac reteta iubirii...
Uneori stau si ma intreb...oare iubirea lor e cea adevarata? Sau varsta i-a facut mai inteligenti si au realizat cat de mult inseamna persoana de langa ei? Sau poate doar s-au impacat cu ideea ca de la o anumita varsta...that's all they're gonna get...so they dealt with it...
Dar nu...pare mai mult...e ceva in ochii lor...par ca ascund taina vietii...ca anii care au trecut le-au impartasit secretele iubirii...
Imi sunt atat de dragi...batraneii care ies de mana la o plimbare prin parc... Atata seninatate pe chipurile lor... Si totusi parca m-am impacat cu gandul ca I'm not gonna be one of them... Da, poate ca nu stiu daca mai cred in iubirea aia de "and they lived happilly ever after", dar daca e sa ne gandim logic, in ziua de azi cati din noi mai pot spera sa atinga acea varsta? Eu una ma consider norocoasa daca ajung la 50 de ani....dar din cate imi zic cei din jur...la cata grija am eu de mine si de sanatatea mea...slabe sanse...scapati repede de mine... :)))

Romania cares: Michael, you are not alone...

2009-09-01T00:27:00.005+03:00

A tribute to the one and only Michael Jackson...near the stadium where Michael held 2 concerts.. in 1992 and 1996! R.I.P.! King Of Pop...We'll always love you! We miss you so much!

Michael Jackson Tribute - Bucharest Romania (Parcul Herastrau) 29.08.2009

Making of...

In loving memory of MICHAEL JACKSON...

Michael Jackson flash-mob tribute - Bucuresti

2009-09-01T00:01:00.005+03:00

Genial...tot ce pot sa spun: bravo Bucuresti, felicitari Romania! Just beat it!

He will live forever in our hearts....

2009-08-29T18:24:00.013+03:00

Scrisesem acum ceva timp un post despre Michael...despre omul Michael care prin bunatatea si inocenta lui a incercat sa make the world a better place...despre cel care a suferit atat si a fost barfit si neinteles si de care toata lumea a profitat ca acum, in ultimul ceas, sa realizeze ca de fapt a fost un mare artist si un mare om... Tarziu...mult prea tarziu....am distrus cu totii un suflet inocent si minunat...care nu merita si care tot ce voia era o farama de iubire...de apreciere...sau macar sa fie lasat in pace si sa nu mai fie judecat. Si cu totii suntem vinovati...toti cei care macar o data am ras la un banc despre el, care am gandit rau despre el, care am citit rautatile care s-au spus in presa despre el...cu totii am fost fost vinovati de durerea si golul din sufletul si viata lui...
Sa revin la ideea principala....deci acum ceva timp am scris despre parerea mea, regretul si toate sentimentele care m-au incercat la aflarea vestii mortii lui. Un post care l-am scris intr-o noapte...de la 1-2 dimineata pana pe la vreo 7 si ceva....si care pana seara a disparut (eroare de Blogger...nu stiu...timp de o saptamana am incercat sa cer ajutor, sa aflu vreun mail al unui helper al blogului....dar nu am primit nici un raspuns). Si nu mai avem puterea sa mai scriu inca o data postul...
Dar azi....azi ma simt datoare sa-l celebrez pe omul care a crezut in oameni, in bunatate....omul care a murit sperand ca va cunoaste fericirea....omul care ne-a daruit atat si nu a asteptat nimic in schimb, ba chiar atunci cand a fost batjocorit si luat in ras si folosit si mintit a ales sa se retraga in cochilia lui, in lumea lui, in copilaria lui pierduta decat sa se razbune, sa fight back. A primit lovituta dupa lovitura...si a continuat sa spere...sa creada in lume... De la asta i s-a tras si moartea.... A avut incredere in acel reporter (Martin Bashir) pe care l-a primit in casa lui, i-a facut cunostinta cu proprii copii si care l-a injunghiat pe la spate doar ca sa aiba un reportaj mai "interesant"... A avut incredere in doctori, a avut unul chiar in casa cu el....sa-l ajute sa treaca peste dureri (fizice si psihice...toate provocate de oamenii pe care el atat ii iubea)...dar pentru medici el era doar un sac de bani...numai bun de jumulit....nu un om...nu le-a pasat nici un moment ca-i pun viata in pericol, ca-l omoara... Toti l-au exploatat si l-au folosit pana in ultimul moment....pana si acum, cand e mort, incearca sa scoata de la el ce mai pot.... Chiar si familia...si asta e si mai trist.... Ii folosesc numele, imaginea, copiii...orice numai sa iasa bani... Asa a fost toata viata lui....la fel e si acum si dupa moarte...
A fost un om atat de singur....si trist... Nimeni nu a incercat sa-l inteleaga...sa-l iubeasca cu adevarat. Nimeni nu s-a gandit la ce simte el... Toti si-au urmarit interesul...si au incercat sa scoata cat mai multi bani de la el....
Si a fost un om atat de bun, de simplu... Un om care pentru un strop de iubirea si-ar fi dat toata averea si sufletul si tot... Voia doar sa fie inteles, apreciat...si iubit pentru ce e el cu adevarat... Nu a cerut atat de mult...

Imi pare rau ca a trebuit sa moara ca sa fie apreciat, ca lumea sa-si aminteasca de el... Imi pare rau ca nu a apucat sa vada ca e iubit.... Ca fanii lui inca exista.... Ca lumea inca ii canta melodiile si ii stie toate versurile...chiar si dansurile...

"A meritat sa moara"

Pentru cei care au indraznit sa spuna asta...sau macar sa gandeasca asta vreodata...am un singur lucru sa va spun: intrebati parintii copiilor bolnavi de cancer sau sida, care au avut ca ultima dorinta ca il vada pe Michael, iar el i-a chemat la Neverland, s-a jucat cu ei si i-a facut sa zambesca atunci cand altii nu voiau nici sa-i atinga de frica ca nu cumva sa se ia boala... Intrebati pe acei parinti ce a insemnat pentru ei sa-si vada copii muribunzi zambind...poate pentru o ultima data.... Intrebati toti copii si oamenii care au fost ajutati de donatiile lui Michael...si fundatiile deschise de el...in caz ca nu stiati, MJ a ajuns in cartea recordurilor ca Most Charities Supported By A Pop Star "with a staggering 39 international organizations including the Make-A-Wish Foundation and the American Cancer Society. Those are only the known ones however, as Jackson was also prone to giving away impulsively and anonymously.

Jackson had been known to hand over the proceeds from concerts to local charities and hospitals as he did with the History tour in Bombay, or donate personal items for auction to organisations like UNESCO. It’s been estimated he may have given up to $500 million to charity in his lifetime."

Acum sa vad cine mai indrazneste sa mai spuna ca "he deserved to die".

M-am simtit datoare macar de ziua lui...sa amintesc lumii de tot ce a facut el, pentru noi... Pentru ca in afara de un megastar, a fost un om minunat...care toata viata lui a oferit celor din jur iubire, fericire...si a impartit averea lui cu cei care aveau nevoie de ajutorul lui.

Rest in peace, Michael... We will always love you and you'll always be remembered. I hope you're watching from heaven...seeing all the people singing your music and celebrating your life... Cause we love you...you'll be your king...forever...

Animals are better than humans

2009-08-24T12:49:00.007+03:00

Un botic rece si umed...si un suflet cald...

Mereu am considerat ca animalele sunt mult mai bune decat noi, oamenii... Ele sunt lipsite de rautate...pe ele te poti baza mereu... Chair si cele mai fioroase dintre animale...chiar si ele au un suflet bun. Poate sunt manate de instinctul de supravietuire, sau de foame, sau reactioneaza de frica...dar in nici un moment nu ar face rau cuiva...just because. Despre cati dintre oameni putem spune asta? Cati nu isi ranesc semenii...doar ca sa se simta ei bine si importanti...or just for fun? Cati nu ranesc animalele desi saracele nu le-a facut absolut nici un rau...si tot ce au vrut...a fost un strop de atentie...

Imi este frica de caini. O frica ce de acum a devenit fobie... Si totusi nu urasc cainii...din contra, ii iubesc... Mi s-a intamplat sa merg pe strada, sa vad un catelus schiop si....sa imi dea lacrimile... De ce nu are nimeni grija de el? De ce nu il ingrijeste nimeni, nu-l mangaie, nu-l iubeste? Sunt sigura ca ar avea atata iubire de oferit...
Chiar si cainii care latra si musca... Nu-i condamn...pentru ca stiu ca tot oamenii i-au facut sa se inraiasca. Oamenii care i-au batut, i-au maltratat....pana au ajuns se se teama de toti....si ei reactioneaza...de frica...se apara...
V-ati gandit vreodata ce o fi in capusorul lor? Cata durere? Ne cer atat de mult? Putina atentie, o privire calda....si atata tot. De ce ii rasplatim cu violenta? Pana la urma...care-i animalul dintre noi?

In poza e cainele de care aveam noi grija la serviciu, inainte sa ne mutam... O catelusa extraordinar de frumoasa... La inceput nici nu ne puteam apropia de ea...imediat fugea. Apoi am inceput sa-i dam mancare...incet incet incercam sa o mangaiem...dar dupa 1 secunda fugea...ii era frica... Cine a batut-o atat de tare? Un caine care nu ar musca niciodata... Cand ma vedea ca vin la munca...fugea si sarea pe mine...de fericire... Se intorcea cu burtica in sus si se lasa mangaiata... Cine a putut bate un caine atat de bland si frumos? Nu cere mult...doar putina afectiune... Si in momentul in care noi i-am dat-o...se citea fericirea in ochisorii ei candva tristi...
E un caine minunat...as fi vrut sa am posibilitatea sa-l iau acasa...imi e atat de draga. Si acum de fiecare data cand ajung prin zona, ma duc sa vad daca nu mai e pe acolo...dar am inteles ca a gasit in alta parte pe cineva care are grija de ea...si-i da mancare... Ma bucur ca este bine...
Cat devotament....doar pentru ca i-am dat putina mancare si o mangaiere... Mergea cu mine cand ma duceam la pet-shop...si astepta cuminte in fata usii...si apoi inapoi "acasa". Ar fi mers cu mine si cand ma duceam home....dar nu o lasam eu, ca-mi era frica sa nu o calce vreo masina...si pana la urma ala era locul ei...si acolo ii era bine...si nu voiam sa se piarda pe drum pe undeva. Pentru ca ii era frica... Nu lasa nici un om sa se apropie de ea....fugea... Doar eu si cateodata colegii mei...pe noi ne stia...pe noi ne accepta. Dar chiar si asa...manca si apoi se uita la noi...sa vada, nu cumva o batem? :( Cine a putut sa-i faca atata rau unui caine atat de bland si frumos?
Si dupa toata bataia pe care sigur a luat-o....putea sa se inraiasca....sa muste oamenii...sa se razbune. Dar ea prefera sa fuga...sa nu se mai apropie de oameni... E mai buna decat noi... Nu stie ce-i aia razbunare....nu poarta ranchiuna...
Am avea atatea de invatat de la animale....

Heart of a lioness

Nu stiu daca ati vazut emisiunea...dar pe mine m-a impresionat extrem de mult... O leoaica a adoptat un pui de antilopa. Si desi antilopele erau masa preferata a leilor in acea zona....leoaica a avut grija 2 saptamani de micul pui.

Nu se ducea la vanat...ca sa aiba grija de pui...sa nu-l lase singur si neprotejat. Pana cand risca sa moara ea insasi de foame....si tot la siguranta micului pui se gandea. Chiar si moarta de foame....vedea in pui nu o prada, ci un copilas care avea nevoie de protectie. Timp de 2 saptamani nu mancase nimic...
Din pacate sfarsitul nu a fost tocmai fericit.... Leoaica a pierdut din vedere puiul de antilopa pentru o secunda...iar un alt leu l-a omoarat. Leoaica, prea slabita ca sa se lupte cu un mascul in putere, priveste ingrozita cum leul mananca puiul. Si reactioneaza exact cum ar reactiona o mama leoiaca la pierderea puiul ei....privirea ei e sfasietoare...durerea i se citeste in ochi...
A doua zi leoaica mananca pentru prima data dupa 16 zile...

Weird, True and Freaky / Lion Adopts Antelope: http://www.youtube.com/watch?v=BSJYIEk5n6o

Un om ar fi capabil de asa ceva? Sa riste sa moara de foame...doar ca sa protejeze un copil...care nu e nici a lui....sau ceva care legea naturala spune ca este de mancat, nu de ingrijit... Cata dragoste poate incapea in "the heart of a lioness"? De cata iubire si devotament sunt capabile animalele?
Noi nici nu realizam...nu ne dam seama... Ne consideram superiori...la varful piramidei...noi, fiintele superioare.... Dar daca ne oprim un moment si privim in jurul nostru...am realiza ca am avea atat de multe de invatat de la animale...
Oamenii sunt rai, egoisti, invidiosi... O lume perfecta ar fi cea in care oamenii ar semana mai mult cu animalele...
Iubiti animalele, protejati-le....ele sunt ce avem mai bun si mai frumos pe lume...

I like... Jay Sean feat. Lil' Wayne - Down

2009-08-24T12:26:00.000+03:00

Jay Sean feat. Lil' Wayne - Down
Vezi mai multe video din Muzica

I like... Jay-Z ft. Rihanna & Kanye West - Run This Town

2009-08-24T12:24:00.001+03:00

Jay-Z - Run This Town ft. Rihanna & Kanye West
Vezi mai multe video din Muzica

"The power of a relationship depends on who cares less"

2009-08-21T00:38:00.005+03:00

"I wish I could believe in all this crap, I really do. I also wish I could believe in the Easter Bunny, the missile shield and strippers with a heart of gold. Unfortunately I am condemned to see the world as it really is, and love, love is a myth."

Ghosts of Girlfriends Past

Is love really just a myth? Asa imi pare acum...incerc sa gandesc pozitiv, dar imi e atat de frica sa mai cred in ceva...incat prefer sa nu ma implic... Sa o iau one day at a time...si sa ma bucur doar de prezent.

"You love him so much you forgave him [for cheating] the second you heard. That’s what scares you [...] I’ve been in your shoes. You know what? It scared the hell out of me, too. What if she hurt me? What if she left me? What if she died? It would have been the end of me. So I cut it short—before she ever could. You know what? It was the biggest mistake I ever made. You’re making that same mistake right now and I’ll be God damned if I sit back and watch. You’ve got to risk love, Sandra, risk it. I didn’t. Look at me: empty, lonely, ghost of a man. It doesn’t mean that you’re never gonna get hurt. But I can guarantee you this: any pain you feel will never, ever, compare to the regret that comes from walking away from love. As someone who’s felt a lot of both: trust me. Pain beats regret every day of the week and twice on Sunday. Don’t run away. Don’t do it!"

Should I run? Should I stay? Is is worth risking it all? How am I suposed to know? There's no guarantee...life has no guarantees, no back-up plan.... So how am I suposed to take that chance? To risk it all...again? Am I that strong? Is is worth it?
Mi-e frica...si nu ma simt inca pregatita. Nu pot sa imi asum riscul...pentru ca stiu cum e cand pierzi totul... Si nu vreau...nu vreau sa renunt si la cioburile care mi-au mai ramas... I'd give you my heart...but broken things ain't beautiful...
Si totusi...nu vreau sa fiu Connor Mead...

"Life, you know, it's like a quick cup of coffee, if you haven't got the guts to love someone, love them with all you've got, then you end up drinking alone."

Norocul meu...nu obisnuiesc sa beau cafea...

"One day you're going to wake up with some chick spooning and thinking about love and at that moment you have got to get up, not walk, you don't get your shoes, you run the hell out of there because someday you're gonna get crushed! "

You`re smiling...I'm smiling too...

2009-08-18T16:13:00.006+03:00

And I begin to see the light...somewhere...there...still far away...just a glimpse...but I can finally see it....

Asta e statusul meu de pe facebook...si asta e ceea ce simt...acum... Nu mai traiesc in trecut...nici macar in viitor...traiesc doar...pt AZI... Iar azi suna bine... Si asta e tot ce conteaza... Daca ma trezesc dimineata...ma uit la motanel si zambesc ca se alinta...daca trec pe langa niste flori...daca imi zambeste un necunoscut pe strada sau ajut o batranica....sau ii vorbesc frumos cuiva si imi multumeste cu un zambet....atunci AZI a fost bine... :)
Azi...eu contez. Azi...ma simt importanta....si apreciata...
Azi...am primit preavizul...in curand o sa fiu somera... :))) Oh, who cares? :) Fuck it...azi imi e bine... :) "In curand" imi pare atat de departe.... Acum nici nu mai conteaza...
Azi vreau sa visez....sa ma uit la stele... Sunt frumoase....stralucesc... Si uite luna...se joaca cu ele... se ascunde de dupa nori...si apoi iese prin spatele lor... E un joc....un joc de copii... Numai ei il inteleg....copii...si nebunii... Si tu visezi in culori?...

I like...

2009-08-18T16:06:00.003+03:00

Don't try to explain your mind
I know what's happening here
One minute, it's love
And, suddenly, it's like a battlefield

One word turns into a
Why is it the smallest things that tear us down
My world's nothing when you're gone
I'm out here without a shield - can't go back, now

Both hands tied behind my back for nothing, oh, no
These times when we climb so fast to fall, again
Why we gotta fall for it, now...

Chorus:
I never meant to start a war
You know, I never wanna hurt you
Don't even know we're fighting for
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like

Can't swallow our pride
Neither of us wanna raise that flag, mmm
If we can't surrender
Then, we're both gonna lose we have, oh, no

Both hands tied behind my back for nothing (nothing), oh, no
These times when we climb so fast to fall, again
I don't wanna fall for it, now...

Chorus:
I never meant to start a war
You know, I never wanna hurt you
Don't even know we're fighting for
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
I guess you better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
I guess you better go and get your

We could pretend that we are friends, tonight (oh)
And, in the morning, we wake up, and we'd be alright
'Cause, baby, we don't have to fight
And I don't want this love to feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
I guess you better go and get your armor...

Chorus:
I never meant to start a war
You know, I never wanna hurt you
Don't even know we're fighting for
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield, a battlefield
I guess you better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
I guess you better go and get your armor (get your armor), get your armor (get your armor)
Why does love always feel like (oh, oh)
Why does love always feel like a battlefield, a battlefield

I never meant to start a war
Don't even know what we're fighting for
I never meant to start a war
Don't even know what we're fighting for...

Nu ma mai satur de melodia asta... :) Suna bine tare...

Artisti care merita

2009-07-31T23:13:00.004+03:00



Chiar daca
N-o mai vezi zambind...
Chiar daca....
Chiar daca n-o mai simti venind 
Chiar daca...
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..
Chiar daca...
Nu-i mai poti vorbi,
chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
chiar daca....
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii,el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu....

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede
chiar daca...
Chiar daca nu mai crede
chiar daca...
Chiar daca nu mai stie unde esti....
Chiar daca....
O mai vezi trecand..... 
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand...
chiar daca...
Din cand in cand priveste inapoi...

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult...

Trupe care merita...

2009-07-31T22:16:00.005+03:00

In a way you can call me a fool
I was praying to find love from you
In a way,
Love is chasing me every day

From the day you left I was lonely
It was all the same different story
Why do you have to go?
Why my life is it so?
We’re so bad i didn’t know

Tell me where is the love
Or i belived in a lie
Tell me what do you feel
When you look in my eyes

I’m singing the same sad song
That remindes me of you
Oh, I would give you my love
If you’d ask me to

They say that love is a drog
It can take you so high
It can make you strong
But you’d been living a lie
I guess I might be hurt (bis)
Don’t worry I’ll be OK

Sunny days,look around you now
Find a place where you can’t be found
Don’t be scared
Dreams will take you so far away

I’m the man who can’t be around you
I’m the man who stays just behind you
Why do you have to go?
Why my life is it so?
We’re so bad I didn’t know

Tell me where is the love
I belived in a lie
Tell me what do you feel
When you look in my eyes

I’m singing the same sad song
That reminds me of you
But I could give you my love
If you’d ask me to

They say that love is a drog
It can take you so high
It can make you strong
But you’d been living a lie
I guess I might be hurt (bis)
Don’t worry I’ll be OK.

Baietii astia chiar au ceva de spus...au un stil diferit, melodiile lor suna extrem de bine...si sa nu mai zic de faptul ca si live canta la fel de bine.
I like...Zero - Sunny Days. :)

Ultima lacrima...

2009-07-29T16:51:00.006+03:00

Alanis Morissette - Uninvited
Asculta mai multe audio Muzica

Ma plimb prin oras...singura...noaptea....oamenii grabiti trec pe langa mine iar eu nici nu-i vad...ma simt pierduta intr-o lume a mea...melodia imi rasuna in urechi, minte si suflet...pe vremuri obisnuia sa imi faca pielea de gaina, dar atunci era ceva sweet...pentru ca eu credeam ca te am...pentru ca visam ca putem avea o astfel de iubire...in care sa ne daruim complet si sa castigam pariul cu viata...cu iubirea.... Azi doar ma raneste acest gand... Tu ce simti cand o asculti?
De ce nu mai crezi in noi? De ce nu am fost de ajuns? De ce nu ti se mai lumineaza privirea atunci cand ma vezi? Candva puteam citi iubirea in privirea ta....acum pana si vocea ta imi pare de gheata... Cand si cu ce am gresit? Unde a disparut toata iubirea? Cand s-a transformat in nimic?
Ce ai simtit cand ai sarutat o alta ea? Ti-a facut inima sa-ti bata mai cu putere? Nu ti s-a parut ciudat? Nu ai avut sentimentul ca you don't belong there...ca alte brate ar trebui sa te stranga si alte buze sa te sarute? Sunt singura care simte asta? Pacat...
Tii minte cand ne-am cunoscut? Tii minte cum tremuram atunci cand ne strangeam in brate? Si ne sarutam si nu mai voiam sa ne dam drumul niciodata... Acum nu a mai ramas nimic... Dar cel mai rau e ca tu vrei sa stergi chiar si acele amintiri... Cum poti sa te indoiesti de ce am simtit atunci? Cum poti fi atat de crud incat sa imi spui ca nici nu stii sigur daca m-ai iubit vreodata? Probabil... Stii cum imi suna acel "probabil ca te-am iubit" inca in minte??? E ca si cum m-as fi trezit intr-o dimineata si toata lumea a disparut...nimic din ceea ce credeam si cunosteam nu mai exista... Probabil ca a fost real...probabil....dar nu e sigur...poate a fost doar un vis...poate ca mi se pare...poate ca sunt eu nebuna... probabil... Si totusi....te-am iubit...eu fara probabil...
Acum vreau sa uit tot... Nu mai vreau sa traiesc in trecut... Nici macar nu te mai vreau...nu vreau sa ma razbun...nu vreau sa te vad in genunchi jurandu-mi iubire si implorandu-ma sa te primesc inapoi... Acum tot ce vreau e sa...sa uit...sa nu ma mai doara amintirea.... Vreau sa pot vedea doi indragostiti pe strada sarutandu-se si sa pot zambi... Vreau sa imi fie din nou bine...mie cu mine... Vreau sa pot sta singura...si sa nu ma urmareasca amintirea ta... Vreau sa mai cred in iubire...vreau sa mai cred in oameni....sa rad din toata inima...
Inainte aveam atatea intrebari....voiam atatea raspunsuri... Acum nu mai vreau sa stiu nimic... Nu mai am nevoie de motivele tale... Nici macar nu ma mai intriga cum ai reusit sa uiti totul atat de repede si sa fii atat de rece...cum ai reusit sa stergi cu buretele atatia ani si pur si simplu sa te prefaci de parca nici nu am existat in viata ta... Acum nu mai conteaza...dar as vrea sa pot face si eu asa...as vrea sa pot fi ca tine...as da orice sa nu mai simt nimic...sa nu te mai iubesc...nici pe tine, nici toate amintirile... As vrea sa pot zambi din tot sufletul...un zambet sincer...de copil...fara sa ma gandesc nici o secunda la noi... Vreau sa nu mai imi tresara inima atunci cand iti aud numele... Vreau sa te uit...atata tot...
M-am saturat sa ma tot prefac ca sunt ok. Acum vreau sa fie totul real... Make the lie become truth...
Renunt la tot...renunt la amintirile noastre...renunt la visele de iubire...renunt la tine, la noi, la ce ar fi putut fi...renunt in schimbul unui zambet...in schimbului unei clipe de liniste. Sa ma dau noaptea in leagan....sa simt vatul prin par...si sa nu ma gandesc la nimic...
Sper ca in seara asta inceapa ploaia...sa ma pot plimba din nou prin oras...singura...cu gandurile mele... Imi place atunci cand ploua...nimeni nu isi da seama ca plang...lacrimile se confunda cu picaturile de ploaie si nimeni nu se mai uita ciudat la mine... Dar vreau sa fie ultimile lacrimi...un fel de un ultim adio...de la tine...de la noi...
Imi pare rau daca ti-am gresit cu ceva.... Imi pare rau daca nu am stiut sa te iubesc asa cum aveai tu nevoie... Imi pare rau ca nu a fost sa fie... Imi cer iertare pentru toate greselile mele si ale tale...nu mai vreau sa mai ramana nimic, nici un regret... Iert tot si las totul in urma... Iau toate amintirile si le inchid undeva, intr-o cutie uitata in dulap...vrei tu cheia? Intorc capul pentru ultima data...ma uit spre trecut...spre tot ce a fost...oftez incet si apoi merg mai departe, in timp ce o lacrima imi arde obrazul...si totusi e rece...ca de gheata....asa cum esti si tu... Vrei sa pastrezi tu amintire ultima lacrima? Eu nu mai am nevoie de ea...

May all my wishes come true...

2009-07-23T04:19:00.005+03:00

Oare de ce ma deprima urarea asta? Poate pentru ca...cel mai mult imi doresc ceva ce nu pot avea...sau e mai bine sa nu mai pot avea... Pentru ca imi imaginam ziua mea...altfel...alaturi de o anumita persoana...speciala... Pentru ca imi imaginam ca el va fi primul care imi va ura "la multi ani" si ma va strange in brate, si ma va saruta... pentru ca...sunt momente si zile cand imi lipseste, iar azi e una din acele zile...
Tin minte ca anul trecut...singura mea problema era...ca imbatranesc. :) haha...ce funny pare acum... Anul trecut...ii multumeam lui Dumnezeu pentru inca un an...si pentru ca il am pe el....azi Il rog sa uit...
Ce faceam eu la 12 noaptea? Ma plimbam singura, de nebuna, prin oras....ca sa nu stau in casa...sa nu ma mai gandesc...sa ma abtin sa nu plang...sa nu imi mai lipsesca atat...sa nu ma mai intreb daca macar isi aminteste ca e ziua mea...sau daca ii pasa...
Azi simt ca am dat inapoi toti pasii micuti care-i facusem pana acum... Azi nu ma mai simt puternica... Azi simt ca amintirea a invins...ca trecutul inca doare prea tare ca sa fie ignorat. Azi ma simt invinsa...si fara putere...
But I'll be OK....tomorrow...!!!!

Why life is good...

2009-07-19T19:14:00.006+03:00

Prieteni...distractie...muzica si voie buna...somn putin spre deloc... Cam asta a fost viata mea in ultimul timp... Am dansat, am dansat am tipat, plans, ras ca nebunii...fara sa ne pese de nimeni, de nimic...am visat...

Poate ca in sfarsit pot sa spun ca profit la maxim de tinerete, de viata... Nu mai am program de pensionari...la 12 nu mai sunt in casa...ba din contra...acum la 12 de abia ies...seara abia incepe.
Din pacate inca...there is someting missing...sentimentele nu pot sa dispara asa de pe o zi pe alta. Nu imi e usor...am zile si zile...dar de un lucru sunt sigura: e prea traziu...asa ca trebuie sa uit...sa trec mai departe...sa imi ling ranile si sa merg mai departe...schiopatand, tarandu-ma...important e ca merg INAINTE...tot inainte. Never look back...nu mai e nimic acolo de care sa vreau sa-mi amintesc...nimic frumos...nimic care sa merite... Acum tot ce conteaza sunt EU...eu sunt cea importanta...this time.

Provincialii - Chitara Maita
Asculta mai multe audio Muzica

Scrisoare catre Fat-Frumos

2009-07-19T19:03:00.004+03:00

Speechless...

Din pacate Fat-Frumos nu mai e...a murit...sau a disparut pe undeva prin lume. Cel mai sigur l-au alungat...nu l-au mai vrut printre ei... Pacat...ar fi putut fi frumos...

Greseala ta...

2009-07-19T17:49:00.005+03:00

dar am uitat ce am avut
si am ajuns indiferent
si am pierdut-o ca pe un fulg ce-n mana il pierzi cand s-a topit
cand mi-am dat seama ca am ranit
un suflet cald atata timp
si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat
e prea tarziu...e prea tarziu...
voi ce acum ma ascultati
mai mediati si nu uitati
ca-n dragoste indiferenta-i ce-a mai grea
cu fiecare despartire
o stea din cer se va desprinde
iar eu voi sti ca atï facut greseala mea
greseala mea...

Te-am iubit, fraiere....

Heal the world, make it a better place. Kill the entire human race...

2009-07-16T04:45:00.002+03:00

Was someone there for him? NU...nu a fost... Toata viata lui a fost singur...si neinteles...si judecat... Michael, you are alone...Vestea mortii lui Michael Jackson m-a afectat mult... Poate ca in parte a fost si pierderea intr-un fel a ultimii legaturi cu copilaria... ...

[post sters de blogger :( still trying to get it back...]

Miss Bitch

2009-07-15T22:30:00.012+03:00

Why be a bitch? Pentru ca uneori (everytime) ceilalti merita... Pentru ca daca tu nu ai grija de tine, nimeni nu o va face... Pentru ca... well, WHY NOT?
Si nu...nu ma refer la bitch in sensul la care va ganditi voi... E vorba de bitch...definitia de mai jos:

Hai ca nu mai suna asa rau acum, nu? Imi amintesc de un tricou pe care l-am vazut acum cativa ani intr-un magazin din Anglia. Tricoul era unul normal, dar mesajul era genial:

"I am not A bitch.
I am THE bitch
And it's MISS Bitch to you..."

Din pacate nu mi l-am luat pe moment...ca eram cu mama...iar mai tarziu nu l-am mai gasit. Dar mesajul mi-a ramas in minte. Pacat ca nu m-am hotarat atunci, pe moment...pana la urma...ce conta ce zicea mama? :) Pana la urma ar trebui sa fie mandra de fata ei, nu? Daca esti buna si crezi in zane si feti frumosi si Ilene Cosanzene...unde ajungi? Revelatia asta am avut-o si eu in urma intamplarilor din ultimul timp...si am realizat ca mult prea rar se intampla ca lumea sa aprecieze daca te comporti corect cu ea...si sa spuna "uite ce om deosebit". Nuuu...vede ca ii merge si profita de asta...calca pe tine ca sa iasa el la suprafata. Pana la urma...ce crezi...iti da cineva diploma de om model? Si asta e valabil peste tot, in iubire, la locul de munca, in autobuz, in tramvai...oriunde relationezi cu oameni.
Omul este prin natura lui o fiinta egoista. Si orice ar face...intai se va gandi la el...si apoi la ceilalti. Egoismul e din nastere...rautatea se invata pe parcurs... Ii intinzi un deget...el iti cere toata mana plus un picior...ca deh...poate tine...
Vreti sa stiti ce se intampla cand un om e bun si ii pasa...si incearca sa faca ceva, sa ajute...sa faca o diferenta pe lumea asta? Cel mai bun exemplu e Michael Jackson. Asa sfarsesc oamenii buni...omorati de propria lor bunatate (sau poate fi spus prostie?). Toti te folosesc, tu iti distrugi nervii si iti faci inima rea si te stresezi ca de ce or fi asa rai si ce ai facut ca sa meriti asta...si pana la urma rezultatul e acelasi... Daca pana si familia doar se foloseste de tine (aici din nou il avem ca exemplu pe MJ)...ce sa mai ceri de la straini? Ce pretentie sa mai ai?

Iar legat de barbati...nimeni nu merita mai mult decat ei sa te porti ca o bitch... Il folosesti, il tuti (pe el si banii lui) si apoi next.
La ce mi-a folosit ca timp de aproape 5 ani l-am iubit...si el era centrul universului meu? Ca ma culcam noaptea cu el in gand...si dimineata ma trezeam gandindu-ma la el? A apreciat cineva ceva? I-a pasat cuiva? El isi batea joc de mine de fata cu prietenii lui...iar eu stateam linistita acasa si fericita ca "ce baiat bun am". Si visam cu ochii deschisi la lumea aia perfecta in care traiam...singura...ca el vedea lumea complet diferit de cum o vedeam eu... Dar ma lasa sa visez...ca deh...nu strica o proasta din cand in cand...sa o ai la dispozitie...pana iti cumperi o masina mai buna...si apoi incepi sa traiesti viata asa cum meriti si cum ar trebui...si pleci la vanatoare de bitches... Si ce daca proasta ramane cu ochii in soare? Ii mai arunci un os din cand in cand, cu texte de genul "si mie mi-e dor de tine, dar inca nu stiu ce vreau", te prefaci jignit numai la gandul ca nu te crede ca nu exista o alta, mai spui din cand in cand ca tii la ea si iti pasa si ca si tie ti-e greu si bla bla...si gata...ai prostit-o...ai o rezerva acolo...pt zile negre...cand ramane planeta fara bitches... Cine stie...why take a risk?
Viata e o jungla... Tuti sau esti tutut... Cam asta e regula e baza... Am fost destul fata buna din poveste... Been there, done that.... Nu mi-a placut rezultatul... Acum incerc vreau sa incerc altceva... Hello miss Bitch...

The why, the who and the how...

2009-07-14T05:08:00.004+03:00

The why...

Why a blog?

Pentru ca de obicei vorbesc mult (si prost??? ) si nu toata lumea are chef (sau timp) sa ma asculte… Asa ca daca vrea cineva (probabil ca nu) sau ii pasa cuiva (la fel de probabil ca nu), poate intra aici anytime si sa afle ce mai fac, ce mai gandesc (shhh…neuroni la treaba :-$ ), pe unde mai sunt…etc…

Pentru mine (this time it’s all about me…), pentru linistea mea, pentru a-mi pune in ordine gandurile si sentimentele…

The who...

Who am i?

Sunt suma celor trei personalitati ale mele (me, myself and I…sau daca vreti sa le dau nume ar fi Baby, Alina si Andreea), fiecare cu defectele si calitatile ei…fiecare luptand pt suprematie si dorind sa ramana the one and only.
La cererea “fanilor” si a publicului, acum sunt in plin proces de creatie…imi dezvolt cea de-a 4a personalitate: the bitch. You made me what I am today…now deal with it…

Ce am invatat in ultimul timp? Am invatat ca lumea e rea si invidioasa si egoista si ca la prima ocazie te va tute… Am invatat ca cei buni sunt mereu calcati in picioare, sau dati la o parte, or made fun of….over and over and over again…pana nu mai ramane nimic…decat durere, sau frustrare, sau ura…si continua pana cand ori devii ca ei si incepi si tu la randul tau sa tuti pe altii…sau te inchizi in tine, iti construiesti un zid de aparare fata de ceilalti, fata de lume. Sa privim partea plina a paharului: era cazul sa cresc…nu poti trai intr-o lume imaginara pentru tot restul vietii. Gata, s-a terminat visul… there is no fairytail, no happily ever after…prince charming is dead, cinderella never found her shoe and love is just a myth. But hey, you’ll survive…you’re not the first and surely you won’t be the last…so…don’t worry…tomorrow WILL be worse. So wake up with a smile on your face if you want to make it. And you will…

The how...

How to get in touch with me?

Don’t call us, we’ll call you…