Scrisesem acum ceva timp un post despre Michael...despre omul Michael care prin bunatatea si inocenta lui a incercat sa make the world a better place...despre cel care a suferit atat si a fost barfit si neinteles si de care toata lumea a profitat ca acum, in ultimul ceas, sa realizeze ca de fapt a fost un mare artist si un mare om... Tarziu...mult prea tarziu....am distrus cu totii un suflet inocent si minunat...care nu merita si care tot ce voia era o farama de iubire...de apreciere...sau macar sa fie lasat in pace si sa nu mai fie judecat. Si cu totii suntem vinovati...toti cei care macar o data am ras la un banc despre el, care am gandit rau despre el, care am citit rautatile care s-au spus in presa despre el...cu totii am fost fost vinovati de durerea si golul din sufletul si viata lui...
Sa revin la ideea principala....deci acum ceva timp am scris despre parerea mea, regretul si toate sentimentele care m-au incercat la aflarea vestii mortii lui. Un post care l-am scris intr-o noapte...de la 1-2 dimineata pana pe la vreo 7 si ceva....si care pana seara a disparut (eroare de Blogger...nu stiu...timp de o saptamana am incercat sa cer ajutor, sa aflu vreun mail al unui helper al blogului....dar nu am primit nici un raspuns). Si nu mai avem puterea sa mai scriu inca o data postul...
Dar azi....azi ma simt datoare sa-l celebrez pe omul care a crezut in oameni, in bunatate....omul care a murit sperand ca va cunoaste fericirea....omul care ne-a daruit atat si nu a asteptat nimic in schimb, ba chiar atunci cand a fost batjocorit si luat in ras si folosit si mintit a ales sa se retraga in cochilia lui, in lumea lui, in copilaria lui pierduta decat sa se razbune, sa fight back. A primit lovituta dupa lovitura...si a continuat sa spere...sa creada in lume... De la asta i s-a tras si moartea.... A avut incredere in acel reporter (Martin Bashir) pe care l-a primit in casa lui, i-a facut cunostinta cu proprii copii si care l-a injunghiat pe la spate doar ca sa aiba un reportaj mai "interesant"... A avut incredere in doctori, a avut unul chiar in casa cu el....sa-l ajute sa treaca peste dureri (fizice si psihice...toate provocate de oamenii pe care el atat ii iubea)...dar pentru medici el era doar un sac de bani...numai bun de jumulit....nu un om...nu le-a pasat nici un moment ca-i pun viata in pericol, ca-l omoara... Toti l-au exploatat si l-au folosit pana in ultimul moment....pana si acum, cand e mort, incearca sa scoata de la el ce mai pot.... Chiar si familia...si asta e si mai trist.... Ii folosesc numele, imaginea, copiii...orice numai sa iasa bani... Asa a fost toata viata lui....la fel e si acum si dupa moarte...
A fost un om atat de singur....si trist... Nimeni nu a incercat sa-l inteleaga...sa-l iubeasca cu adevarat. Nimeni nu s-a gandit la ce simte el... Toti si-au urmarit interesul...si au incercat sa scoata cat mai multi bani de la el....
Si a fost un om atat de bun, de simplu... Un om care pentru un strop de iubirea si-ar fi dat toata averea si sufletul si tot... Voia doar sa fie inteles, apreciat...si iubit pentru ce e el cu adevarat... Nu a cerut atat de mult...
Imi pare rau ca a trebuit sa moara ca sa fie apreciat, ca lumea sa-si aminteasca de el... Imi pare rau ca nu a apucat sa vada ca e iubit.... Ca fanii lui inca exista.... Ca lumea inca ii canta melodiile si ii stie toate versurile...chiar si dansurile...
"A meritat sa moara"
Pentru cei care au indraznit sa spuna asta...sau macar sa gandeasca asta vreodata...am un singur lucru sa va spun: intrebati parintii copiilor bolnavi de cancer sau sida, care au avut ca ultima dorinta ca il vada pe Michael, iar el i-a chemat la Neverland, s-a jucat cu ei si i-a facut sa zambesca atunci cand altii nu voiau nici sa-i atinga de frica ca nu cumva sa se ia boala... Intrebati pe acei parinti ce a insemnat pentru ei sa-si vada copii muribunzi zambind...poate pentru o ultima data.... Intrebati toti copii si oamenii care au fost ajutati de donatiile lui Michael...si fundatiile deschise de el...in caz ca nu stiati, MJ a ajuns in cartea recordurilor ca Most Charities Supported By A Pop Star "with a staggering 39 international organizations including the Make-A-Wish Foundation and the American Cancer Society. Those are only the known ones however, as Jackson was also prone to giving away impulsively and anonymously.
Jackson had been known to hand over the proceeds from concerts to local charities and hospitals as he did with the History tour in Bombay, or donate personal items for auction to organisations like UNESCO. It’s been estimated he may have given up to $500 million to charity in his lifetime."
Acum sa vad cine mai indrazneste sa mai spuna ca "he deserved to die".
M-am simtit datoare macar de ziua lui...sa amintesc lumii de tot ce a facut el, pentru noi... Pentru ca in afara de un megastar, a fost un om minunat...care toata viata lui a oferit celor din jur iubire, fericire...si a impartit averea lui cu cei care aveau nevoie de ajutorul lui.
Rest in peace, Michael... We will always love you and you'll always be remembered. I hope you're watching from heaven...seeing all the people singing your music and celebrating your life... Cause we love you...you'll be your king...forever...
